Verhaal van de bezetenen der Gerasenen

PREDIKATIE OVER HET VERHAAL VAN DE BEZETENEN DER GERASENEN.

 In de naam van de Vader en de Zoon en de Heilige geest. In de loop van het jaar hebben wij het verhaal van de bezetenen der Gerasenen of Gadarenen, zoals ze ook soms worden genoemd  in de verschillende evangelies meerdere malen gehoord. 

Het is een indrukwekkend verhaal. Indrukwekkend, niet alleen door de genezing op zichzelf, dan wel door de manifestatie van de duivelse krachten, die in staat zijn een kudde van ongeveer duizend dieren in zee te doen storten. Aan de andere kant is het van belang dat wij inzien, dat de vernietiging van deze varkens, zoals de Vaders het ons hebben geleerd, betekent dat elk van deze duivels de ganse wereld zou kunnen vernietigen als hij ooit daartoe de macht zou krijgen, want hij bezit de kracht daartoe.

 De bijzonder treffende gebeurtenis die wij gehoord hebben is vooral typerend voor gans het menselijk leven van Jezus, want wij weten, dat, vanaf het begin tot aan Zijn dood aan het Kruis, Zijn leven één voortdurende strijd was tegen de machten van het kwaad, tegen de krachten van de dood, tegen de duistere geesten. Vanaf het begin was het reeds een strijd toen Maria Jezus ter wereld bracht en zij geen plaats vond in de herberg om de nacht door te brengen. Deze strijd zal niet onderbroken worden, zij zal gevolgd worden door de moord op de onschuldige kinderen door Herodes. Dit alles toont aan op welk punt de krachten van het kwaad tot stand komen en met welke kracht ze uitvaren tegen het goddelijk licht dat in de wereld komt om de mensen te verlichten. Om deze strijd te illustreren, hebben we ook alle verzoekingen van Jezus in de woestijn. Dit krachtig moment is bijzonder onthullend, want deze tocht van Jezus in de woestijn is vanzelfsprekend geen toeval. Zijn ontmoeting met satan in persoon – als we van een persoon kunnen spreken – is geenszins een historische toevalligheid, want de evangelies zeggen duidelijk dat de Geest Jezus naar de woestijn dreef om Hem te bekoren. Bijgevolg, de bekoring in de woestijn was noodzakelijk. Wat ze ook zijn, al de bekoringen die Jezus heeft gekend, vanaf het begin tot aan Zijn laatste bekoring op het Kruis, waren noodzakelijk. Door deze bekoringen heeft Jezus Zijn macht getoond en gezegevierd, en dit in een onophoudelijke strijd.             In deze strijd zijn genezing van bezetenen en  uitdrijving van demonen frequent aanwezig in het leven van Jezus. Zij zijn niet alleen bewerkstelligd door Jezus in persoon, maar ook door Zijn leerlingen toen hij hen – nog voor zijn lijden – gezonden had om te prediken.. Wanneer zij terug bij Jezus kwamen waren ze bijzonder verbaasd “ Zie, Heer, wij genezen de zieken en de geesten gehoorzamen ons en zijn verjaagd” , en Jezus sprak een dankgebed uit “ Ik prijs U, Vader, Heer van hemel en aarde, dat Gij voor nederigen de ogen geopend hebt”.             Zo zien wij dat deze  kracht om te genezen in Jezus is en dat Hij dit meedeelt aan wie Hij wil. Laten wij er ons bewust van zijn ! Jezus deelt Zijn kracht om te genezen aan hen die Zijn apostelen zullen worden – dit betekent ‘ Zijn gezondenen’- , aan Zijn leerlingen, maar ook aan Zijn Kerk die zelf geheel en al apostolisch is. Wij allen zijn dragers van de Geest van God, en allen hebben wij de kracht, door het gemeenschappelijk gebed van de Kerk, om duivels uit te drijven. Wij vergeten dit maar al te vaak, té vaak geloven we er zelf niet in.             Vandaag, evenals in de tijd van Jezus, zijn de krachten van de kwade aan het werk. Wanneer Jezus  aan de demon vraagt ‘wat is je naam?’ dan antwoordde hij ‘legioen’. Hier betekent ‘legioen’ een veelheid, want veel demonen hadden de bezetenen aangevallen, en juist dit stemt volstrekt overeen met onze ervaring, met de realiteit van alle tijden. Vandaag evenzeer als gisteren zijn de demonen legioenen. Zij kunnen verschillende vormen aannemen en wisselende methoden. Men kan deze methoden beschrijven : er is de rechtstreekse aanval zoals er ook een echte bezetenheid is…..Er zijn ook de passies : dit zijn meer intieme bezetenheden, dikwijls minder zichtbaar, maar, zonder twijfel erger nog want verraderlijker : wanneer de passies ons in duisternis hullen  en ons onderwerpen, dan kunnen we niet meer reageren en worden we echte slaven en dienaars van de prins van deze wereld.             Onder de verschillende manieren waarmee  de demonen ons willen van God verwijderen, is er vanzelfsprekend de vervolging. Maar de directe vervolging is zonder twijfel niet de meest gevaarlijke, noch de meest perverse, noch de meest definitieve. Zoals wij het in alle landen ondervinden vanaf het begin tot op de dag van vandaag, vormt  het bloed van de martelaren de voedingsbodem voor het geloof. Of het  nu in Rusland is, of in het Oosten, overal waar het Christelijk geloof vervolgd wordt, overal waar de gelovigen hun leven geven, overal waar Christenen getuigenis afleggen met het bloed van hun lijden, overal waar mensen uitgestoten, misprezen, verworpen worden, leggen zij getuigenis af van de Enig  Noodzakelijke. Overal hebben de martelaren talrijke gelovigen  gebracht tot het
geloof in Christus.
             Maar er zijn ook andere manieren, nog arglistiger, waarmee de krachten van de kwade hun werk verrichten. Het is onder andere dat wat wij noemen de ‘de-sacralisering’ van de wereld en de geest. Ons Europa – men spreekt er veel over vandaag –  was ooit  een Christelijk Europa, maar men constateert dat men dit verleden wil wegvagen zoals onder andere gebleken is uit de debatten  rond de Europese grondwet, welke niet alleen het idee van God heeft moeten verwijderen, maar ook elke verwijzing naar de religieuze en spirituele wortels. Dit alles toont zeker een diepe en uit het leven gegrepen  realiteit aan : dat de wereld zich seculariseert en zich de-sacraliseert door God te werpen in de vergeetput van het verleden, in de archeologie, in de musea,in de stofferige sacristieën, en terzelfdertijd ook in de gesloten ruimte die, zoals men het wilt, onze kerken zouden worden, ’t is te zeggen getto’s. Deze getto’s kunnen zeker aangenaam zijn, gerieflijk, comfortabel en warm, maar, onder druk van de moderne wereld zijn zij bedreigd met isolement, zij mankeren openheid en vooral uitstraling.             Men moet waakzaam zijn voor deze onbetrouwbare en veelzijdige aanvallen.Zonder twijfel nemen de media eraan deel, hetzij door elke verbeeldingskracht – niet alleen de pornografie – die ons overrompelt en ons vernietigt, hetzij door de ideologie die wil dat mannen en vrouwen vrij zijn in hun leven, in hun lichaam, in hun toekomst. Dit alles heeft niet alleen een ernstige ontaarding van de moraal tot gevolg, maar ook een ontkenning van de spirituele wortels. De wortels zijn waarlijk ont-worteld.Maar het ligt niet aan mij om daarover nu verder te gaan.             Ik denk, dat wij nu inzien, dat in ons Christelijk leven, ons Christelijk getuigenis een levendig en bewust getuigenis moet zijn. Bidden wij vooral opdat de Heer ons de kracht geeft niet alleen om ons geloof in de diepte te beleven, maar ook om zelf de spirituele strijd aan te gaan in ons eigen hart, in onze verbeelding, in ons eigen lichaam, in ons geslacht….en dit in  alle domeinen van ons bestaan.             Bidden wij de Heer, dat Hij ons de kracht geeft om ons te verzetten tegen alle pogingen van de krachten van de kwade, tegen alle aanvallen  die erop gericht zijn het Beeld van God in ons te vernietigen. Dit beeld van God waardoor en  waarin de mens is geschapen. Dit beeld is in ons, het is zogezegd onverwoestbaar, maar wij kunnen er zo mee omgaan, dat het desondanks niet meer schittert. Welnu, dit beeld moet schitteren, het moet zich manifesteren, het moet in ons groeien zoals Christus zelf in ons groeit dag aan dag en doorheen alle jaren van ons leven.              Daarom moeten wij leren om in ons leven de doop-dimensie van ons bestaan te beleven, ’t is te zeggen, de voortdurende strijd, het verwerpen van het kwade en de verzaking aan Satan. Deze verzaking aan Satan die wij aan de volwassene vragen – of aan het gedoopte kind door de mond van zijn peter en meter – moeten wij op elk moment van ons leven  blijven volhouden. Wij moeten aan de Heer het onderscheidingsvermogen vragen en de helderziendheid om in staat te zijn om te zien waar de valstrikken zijn en welke de vlammende  pijlen zijn van de kwade, opdat wij er zouden aan weerstaan met wat Sint Paulus noemt het schild van het geloof en het zwaard van Gods woord.             Dit alles zijn essentiële dingen,maar ze betreffen niet alleen mijn persoonlijk leven, noch mijn individuele strijd, omdat wij allen eenzame wezens zijn binnen de Kerk. Wanneer één persoon valt, zeggen de vaders, dan zullen velen rondom hem vallen, en wanneer één persoon zich opricht en zich heiligt, dan zullen velen rondom hem zich heiligen . Wij zijn allen zonder onderscheid verantwoordelijk voor deze heiliging, voor deze geloofsbelijdenis welke die is van de Kerk, voor al onze kerkelijke gemeenschappen en vooral voor deze waarin wij vandaag leven.              Deze spirituele strijd is bijgevolg een voortdurende eis van ons kerkelijk leven. Men moet de doop-dimensie van ons bestaat steeds voor ogen houden, zo wordt deze strijd een terugdrijven van de Satan, maar het is natuurlijk ook een middel om het volle leven in Christus in de Heilige Geest na te streven. Wanneer dit volle leven in Christus in de Heilige Geest zich realiseert, dan komt de Heilige Geest in ons als een brandend vuur., een levenwekkend  vuur., en een vuur die ons van binnenuit aanzet om te zeggen, te verkondigen, en ik zeg zelfs om het woord van God te brullen.             Want het is het woord van God dat de wereld nodig heeft ! Wij moeten opnieuw leren om te getuigen, wij moeten ons niet verbergen  in onze kerken met de deuren op slot, in onze families, in onze kleine gemeenschappen. Wij moeten opnieuw leren ademhalen en onze harten openen om tot de wereld te roepen  dat Christus verrezen is en dat Hij de machten van de kwade heeft overwonnen. Het is alleen zo dat wij de krachten van de kwade kunnen overwinnen, die met ontelbare middelen proberen om de Kerk te vernietigen, om haar in een slecht daglicht te stellen, haar bekendheid te bezoedelen,en haar uitstraling te smoren…. Het is door de macht van Christus dat wij dit alles kunnen verhinderen.            Ieder van ons en allen samen zijn wij dus verantwoordelijk voor het heden en de toekomst 
van de Kerk, dit lichaam waarvan wij allen de ledematen zijn, deze Kerk onze moeder waarvan wij de kinderen zijn  en die ons door de Heilige Geest doet geboren worden tot nieuw leven. Amen.
 Vertaling : Kris Biesbroeck            

Aanroeping tot de Heilige Geest

 

AANROEPING TOT DE HEILIGE GEEST :

Kom, waarachtig licht

Kom, eeuwig leven.

Kom, Verborgen mysterie.

Kom, schat zonder naam.

Kom, onuitsprekelijke werkelijkheid.

Kom, wezen dat alle begrip te boven gaat.

Kom, eindeloze vreugde.

Kom, licht dat geen avond kent.

Kom, onfeilbare verwachting van alle geredden.

Kom, verheffer van de gevallenen.

Kom, opstanding van de doden.

Kom, almachtige, want onophoudelijk schept, herschept en verandert Gij alles, alleen door uw wil

Kom, onzichtbare, die door niemand kan aangeraakt of beroerd worden.

Kom, want Gij blijft steeds onbewogen en toch zijt Gij elk ogenblik i

beweging; Gij komt dicht bij ons die in de hel zijn en toch blijft Gij hoger dan de hemelen.

Kom, want uw naam vervult ons hart met verlangen en is steeds op onze lippen; toch weten wij niet en kunnen wij niet zeggen wie of hoe Gij zijt.

Kom, Eenzame voor de eenzamen.

Kom, want Gijzelf zijt het verlangen dat in mij leeft.

Kom, mijn adem en mijn leven.

Kom, troost van mijn nederige ziel.

Kom, mijn vreugde, mijn glorie, mijn eindeloze verrukking.

(H. Symeon de Nieuwe Theoloog)

Homelie Patriarch Bartholomeüs

HOMELIE VAN ZIJNE HEILIGHEID DE OECUMENISCHE PATRIARCH BARTHOLOMEUS 1e

UITGESPROKEN TIJDENS DE GODDELIJKE LITURGIE GECELEBREERD OP HET FEEST VAN DE APOSTEL ANDREAS IN DE PATRIARCHALE KERK VAN DE HEILIGE GEORGES

 

          Wij hebben de zegen ontvangen van Gods genade, Heiligheid, om binnen te treden in de vreugde van het Koninkrijk om ‘het ware licht te zien en de hemelse Geest te ontvangen’. Iedere celebratie van de goddelijke liturgie is een dynamische en geïnspireerde concelebratie van de hemel en de geschiedenis. Iedere goddelijke liturgie is tegelijk een herdenken van het verleden en een wachten op het Koninkrijk. Wij zijn er van overtuigd dat wij nogmaals gedurende deze liturgie meegevoerd worden in drie verschillende richtingen : naar het Koninkrijk der hemelen waar de engelen celebreren, naar de liturgie die doorheen de eeuwen gecelebreerd is geworden en naar het Koninkrijk dat wij van God verwachten.

 

          Deze buitengewone band van de hemel met de aarde betekent dat de orthodoxe liturgie de mystieke ervaring is en de intieme overtuiging dat ‘Christus was, is en met ons zal zijn’, Want er  bestaat een overbreekbare band in Christus tussen het verleden, het heden en de toekomst. Op deze manier is de liturgie méér dan een terug in de herinnering brengen  van woorden  en daden van Christus. Het is de realisatie van de tegenwoordigheid van Christus zelf die beloofd heeft daar te zijn waar twee of drie in Zijn naam verenigd zijn.

 

          Daarin herkennen wij dat de grondregel van het gebed deze is van het geloof (lex orandi lex credendi), dat het onderricht over de persoon van Christus en de Heilige Drieeenheid een onuitwisbare indruk heeft nagelaten, een ondoorgrondelijk dogma, ‘een mysterie dat ons is geopenbaard’, volgens de oordeelkundige uitdrukking van de heilige Basilios de Grote. Het is daarom dat de liturgie ons de noodzaak doet inzien van de eenheid in geloof, evenals in het gebed. Vanaf dat moment, buigen wij ons in diepe nederigheid en berouw voor de Levende God en Onze Heer Jezus Christus waarvan wij de al-heilige naam dragen en waarvan wij nochtans het  kleed zonder naad hebben verdeeld. Wij belijden in diepe droefheid dat wij nog altijd niet in éénheid de heilige sacramenten kunnen celebreren. En wij bidden dat eenmaal de tijd mag komen dat deze sacramentele eenheid volledig zal gerealiseerd zijn.

 

          Nochtans, Heiligheid en beste broeders en zusters in Christus, deze celebratie van de hemel en de aarde, van de eeuwigheid en de tijd, brengt ons allen samen dank zij de gezegende aanwezigheid vandaag, onder alle heiligen,van de voorgangers van onze nederige persoon : de heiligen Gregorius de Theoloog en Johannes Chrisostomos. Het is een zegen om de relieken van deze grote heiligen van de Geest te vereren nadat ze twee jaar geleden met liefde aan deze heilige kerk werden teruggegeven door de gelukzalige paus Johannes-Paulus II .Wij hebben toen, ter gelegenheid van ons patroonsfeest hun heilige relieken in ons midden geplaatst op de patriarchale troon, al zingende : ‘zie uw troon’, zo zijn wij ook vandaag verenigd in hun levendige aanwezigheid en hun eeuwige gedachtenis, om de heilige liturgie te vieren welke de naam draagt van de heilige Johannes Chrisostomos.

 

          Aldus vereenzelvigt onze eredienst zich met de heuglijke celebratie in de hemel en de geschiedenis. Immers, zoals Johannes Chrisostomos het zelf zegt :’Het is samen dat de hemelse en de aardse wezens een feestelijke bijeenkomst vormen; het is één enkele dankzegging, éénzelfde vrolijkheid, éénzelfde vrolijk hart’ (Homelie over Ozias, I,1,35-37.SC 277,45-46). De hemel en de aarde offeren een gebed, een feest, een doxologie. De goddelijke liturgie is zowel het hemels koninkrijk en ons tehuis, ‘een nieuwe hemel en een nieuwe aarde’(Apoc.21,1), het fundament en het centrum waar alles zijn ware betekenis krijgt. De liturgie leert ons onze horizonten en onze inzichten te verruimen. Ze leert ons met anderen te leven in liefde, ondanks onze verschillen, ondanks onze scheidingen. In haar edelmoedige handdruk omhelst ze de ganse goddelijke schepping. Het universum wordt één ‘kosmische liturgie’ om de leer van Maximus de Belijder te citeren. Deze vorm van liturgie zal nooit zichzelf hebben overtroffen noch voorbijgestreefd.

 

          Ten overstaan van de hemelse gaven en de barmhartigheid waarvan God het bewijs levert ten opzichte van de mens, kunnen wij slechts één antwoord geven : de Eucharistie. Immers, eucharistie en doxologie zijn het enige antwoord dat de mensen aan hun schepper moeten richten. Want aan Hem behoort de glorie, de eer en de aanbidding : Vader, Zoon en Heilige-Geest, nu en altijd en in de eeuwen der eeuwen.

 

          Heel in het bijzonder welt in ons hart een warme dankzegging op tot God, want Zijne Heiligheid Benedictus XVI de broeder bisschop van het Oude Rome, met de eerbiedwaardige personen die hem vergezellen, is vandaag aanwezig bij deze plechtige herdenking van de Apostel Andreas, stichter en patroon van deze kerk. Wij begroeten nogmaals met dankbaarheid deze aanwezigheid als een zegen van God, als een teken van broederlijke liefde en een eer ten
overstaan van  gans onze kerk. Als een teken ook van onze gemeenschappelijke wil om te volharden op de weg waarvoor wij ons geëngageerd hebben, om de volle communio van onze kerken te herstellen, in geestelijke liefde en trouw aan de waarheid van het Evangelie en aan de gemeenschappelijke traditie van onze Vaders. Dit is Zijn wil en Zijn bevel. Amen

 

Vertaling : Kris B

 

         

 Goddelijke liturgie in het PORTUGEES


A Divina

Liturgia

Liturgia é uma palavra grega e Significa “serviço público.” Na terminologia da Igreja, significa o Serviço Divino durante o qual são oferecidos os Santíssimos Corpo e sangue de nosso Senhor Jesus Cristo no Sacramento da Comunhão ou Eucaristia.

Eucaristia em grego, significa “agradecimento.” É um sacramento do Novo Testamento instituído por Jesus Cristo, nosso Salvador, antes de Sua paixão e morte.

Os Santos Apóstolos e Evangelistas Mateus, Marcos e Lucas descrevem com detalhes a instituição do sacramento da Eucaristia na Última Ceia do Senhor, na Quinta feira Santa (Mat. 26:26-29; Mar.14:20-24; Luc. 22:14-20): Tomando em Suas Santas mãos o pão, levantou os olhos aos Céus, deu graças e agradecimento ao Pai, Partiu o pão em pedaços e distribuiu-os, Dizendo: “Tomai e comei, este é o meu Corpo que é dado por vós.” Os apóstolos receberam o pão de Suas mãos e distribuíram entre si. E tomando o cálice, deu graças a Deus Pai e deu-o aos discípulos, dizendo: “Bebei dele todos, este é o meu Sangue do Novo Testamento, o qual é derramado por vós e por muitos, para a remissão dos pecados.” E tomaram dele todos, após o que, Jesus disse: “Fazei isto em memória de Mim.”

Os apóstolos seguiram fielmente este mandamento de Jesus e celebravam constantemente este sacramento. Assim faziam também todos os Bispos e Sacerdotes ordenados pelos apóstolos na Igreja por eles fundada, seguindo fielmente esta santa tradição até o século IV.

São Basílio o Grande, arcebispo de Cesaréia na Capadócia (+379), baseando- se em todas as tradições antigas da Igreja compôs a Divina Liturgia que é celebrada até os dias de hoje, 10 vezes por ano.

São João Chrisóstomo Arcebispo de Constantinopla (+404), sem alterar a essência da Liturgia de São Basílio, encurtou-a e, nessa forma abreviada, é celebrada em nossa Igreja todos os dias, inclusive domingos e dias santos.

Assim, o texto da parte mais importante da Liturgia remonta aos tempos apostólicos e, até hoje, é santa e fielmente seguido pela Igreja Ortodoxa, sem alterações. Do grego para o eslavo, usado na Igreja Russa, a Liturgia foi traduzida por São Cirílo, em meados do século IX. Já há mil anos que a Igreja Ortodoxa Russa vem celebrando a Santa Liturgia em eslavo. Somente agora, como conseqüência de nossa situação de exilados e imigrantes, e devido que para muitos fiéis nascidos na diáspora, a Liturgia em eslavo tornou-se difícil de entender e, devido ainda ao número crescente de conversões, tornou-se indispensável a tradução da Liturgia para o português, para melhor entendimento e assimilação do sacramento.

Ordem e

Conteúdo da Liturgia

A Santa Liturgia não só relembra, mas também repete a vida de nosso Salvador Jesus Cristo. Ela compõe-se de três partes:

1 – Proskomídia

2 – Liturgia dos Catecúmenos

3 – Liturgia dos Fiéis

1 – Proskomídia

É celebrada somente pelo sacerdote, dentro do altar, na mesa das oferendas, cuja localização é à esquerda do altar. Para a celebração da Liturgia durante a Proskomídia são preparadas as espécies do pão e do vinho. São trazidas cinco “prosforas” (pães especiais com o sinal da cruz impresso na parte superior) e vinho tinto natural de uva. Nesse ofício de Oblação, um dos pães e o vinho misturado com água, são preparados para o sacramento da comunhão. Deste pão é recortada uma parte em forma de cubo e colocada na Patena (um prato especial com suporte e coberto com a cruzeta). O vinho é colocado no cálice. Em seguida, ambos são cobertos com véus. A cerimônia da Proskomídia não consta deste livro, uma vez que o povo não participa da mesma.

2 – Liturgia dos Catecúmenos

Começa este livro com a Liturgia dos Catecúmenos, que vai até o momento em que é proclamada a ladainha convidando os catecúmenos a saírem. Dessa parte da Liturgia podem participar todas as pessoas, batizadas ou não. Nessa parte da Liturgia comemora-se o período de vida de Jesus, nosso Salvador, desde sua infância (cântico das Antífonas) até Seu aparecimento em público, pregações e ensinamentos, o que é simbolizado pela abertura das Portas Reais, Pequeno Intróito com o evangelho e leitura das Sagradas Escrituras do Novo Testamento (Carta dos Apóstolos e Evangelho).

Antigamente participavam dessa parte as pessoas que estavam se preparando para o Batismo, os catecúmenos, que eram instruídos na verdade da fé Cristã e que saiam da Igreja com a invocação da Ladainha “Catecúmenos, sai.”

3- Liturgia Dos Fiéis

Em seguida tem início a Liturgia dos Fiéis, durante a qual é celebrado o Sacramento da Eucaristia ou Comunhão. Dessa parte da Liturgia podem participar somente os Cristãos Ortodoxos batizados. Durante o Cântico do Hino dos Querubins, as Santas Oferendas são transportadas do Altar das Oferendas para o Altar Principal. É o “Grande Intróito,” que simboliza a entrada triunfal de Cristo em Jerusalém.

Durante o translado das Oferendas, o sacerdote reza para que o Senhor Deus se lembre em Seu Reino das autoridades eclesiásticas e civis e dos paroquianos, da irmandade, de todos os presentes e de todos os cristãos ortodoxos.

Antes da Consagração é cantado o Símbolo de Fé e, então tem início a principal e mais importante parte da Liturgia – a Eucaristia – que começa com as palavras “Demos graças ao Senhor.” Nesta oração são lembradas todas as dádivas divinas para a humanidade, canta-se o Hino de Louvor dos Serafins (Santo, Santo, Santo é o Senhor…), e é relembrada a instituição do sacramento da Sagrada Eucaristia e última ceia.

A Consagração do pão e vinho acontece durante o cântico “Nós Te Louvamos e…” Após a Consagração canta-se o Hino à Mãe de Deus: “É verdadeiramente digno e justo louvar-te …” Durante o qual o sacerdote reza a todos os Santos e são lembrados todos os cristãos ortodoxos vivos e falecidos.

A Comunhão é precedida pela oração “Pai Nosso.” Fecham-se as Portas Reais e a Cortina e o sacerdote toma a Comunhão no Altar. Este momento simboliza Jesus no

Sepulcro. Abrem-se as Portas Reais e o sacerdote traz o cálice para a comunhão dos fiéis, simbolizando a Ressurreição de Jesus e o acesso a todos ao Reino dos Céus.

Após a Comunhão, o Cálice com os santos Dons é levado para a mesa das Oferendas, simbolizando a Ascensão de Cristo.

A Liturgia termina com a benção final do sacerdote, quando todos os fiéis vêm beijar a Cruz.

A Santa Liturgia tem um grande significado para o cristão. Ela relembra e simboliza toda a vida terrena de nosso Senhor Jesus Cristo e todos os que participam de Seu Corpo e Sangue, misticamente participam da Santa Ceia e da Vida de CRISTO, com CRISTO e em CRISTO.

Quando um cristão ortodoxo se prepara para a comunhão, deve purificar previamente a sua alma através da Penitência e da confissão. Sem isso não é permitido receber a comunhão.

Confissão é o reconhecimento sincero de todos seus pecados, faltas e transgressões, acompanhado do mais profundo arrependimento e firme propósito de corrigir-se e viver de acordo com as leis e vontade de Deus. No Sacramento da Confissão é dada a absolvição, a certeza da misericórdia Divina. A penitência é sempre acompanhada pelo jejum e não se pode beber ou comer nada desde a véspera até a Comunhão.

Todo cristão ortodoxo deve comungar o mais freqüentemente possível, porém, no mínimo quatro vezes ao ano (no período das 4 Quaresmas). Aquele quer por negligência deixar passar mais de um ano sem a confissão e comunhão, deixa de fazer parte do Santo Rebanho de Cristo (cânone apostólico). É como se ele mesmo tivesse se excomungado.

Durante a Liturgia todos que estiverem no templo devem orar com reverência, de pé, participando de todas as orações e cânticos, como se todos fossem um só coração. Esta oração em conjunto eleva a alma da baixeza material do mundo e proporciona-lhe a leveza e a paz Divina dos Santos no Reino de Deus. É necessário aprender as orações desde criança. Quem não sabe rezar não pode ser um autêntico cristão. Os Santos Apóstolos nos exortam a rezar continuamente, todos os dias, em casa e em viagem, trabalhando ou descansando. Na Igreja a oração tem significado especial, pois é feita em conjunto e não em particular. Essa oração pública, unida, é parte importante da Liturgia, bem como de todo ofício religioso celebrado na Igreja.Essas orações em conjunto cultivam e educam no indivíduo os sentimentos de amor, fé, caridade e esperança, fortalecendo nosso espírito cristão. A educação religiosa é fundamental e importantíssima uma vez que eleva a mente e o coração ã verdadeira existência cristã, direcionando e orientando todos os nossos atos no caminho indicado pelo fundador do cristianismo: nosso Senhor e Salvador Jesus Cristo e seus Santos Apóstolos.

Portanto, fiquem firmes na fé Apostólica Ortodoxa, reta e verdadeira. Sejam verdadeiros filhos da Igreja e soldados de Cristo, como foram nossos antepassados. A ortodoxia é nosso tesouro espiritual que devemos desenvolver e aumentar, crescendo e nos aperfeiçoando na fé e na Caridade de Cristo.

Reverendo Arcipreste

GEORGE PETRENKO

Liturgia

Diácono: Abençoa, Soberano.

Sacerdote: Bendito seja o Reino do Pai, e do Filho e do Espirito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Ladainha da Paz

Diácono: Em paz, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Sacerdote: Pela paz celestial e salvação de nossas almas, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Pela paz do mundo inteiro, pela estabilidade das Santas Igrejas de Deus e pela união de todos, oremos ao Senhor

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Por este Santo Templo e por aqueles que nele entram com fé, veneração e temor a Deus, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Pelo episcopado Ortodoxo da Igreja Russa, pelo nosso Reverendíssimo Senhor Metropolita Vitali, primaz da Igreja Russa no exílio, pelo nosso Reverendo Senhor Arcebispo (ou Bispo), pelo venerável presbitério, diaconato em Cristo, e por todo o Clero e povo, oremos a Senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Pela sofredora Nação Russa e seu povo dos inimigos visíveis e invisíveis e firme-nos na união de espírito, amor fraterno e devoção, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Por este país por seus governantes e forças armadas e por todo país cristão, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Por esta cidade, por todas as cidades e países e pelos fiéis que nelas habitam, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Pela salubridade do ar, pela abundância dos frutos da terra e por tempos pacíficos, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Pelos navegantes, viajantes, enfermos, sofredores, prisioneiros e pela sua salvação, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Para que sejamos livres de toda aflição ira e necessidade, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Protege-nos, salva-nos, tem piedade de nós e guarda-nos, ó Deus, pela Tua Graça.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Comemorando nossa Santíssima, Puríssima Bem Aventurada e Gloriosa Senhora, a Mãe de Deus e sempre Virgem Maria, com todos os Santos, encomendemo-nos mutuamente uns aos outros e toda a nossa vida a Cristo Deus.

Coro: A ti, ó Senhor.

Sacerdote: Porque a Ti pertence toda glória, honra e adoração, Pai Filho e Espirito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

O coro canta

A primeira Antífona

– Salmo 102

Coro: Bendize, ó minha alma,o Senhor, Bendito és Tu, ó Senhor. Bendize, ó minha alma, ó Senhor, e todas as coisas que há dentro de mim, o Seu Santo Nome. Bendize, ó minha alma, o Senhor, e não esqueças nenhum dos Seus benefícios. É Ele quem perdoa todas as tuas culpas, e quem sara todas as tuas enfermidades. É Ele quem resgata da morte a tua vida, e quem te coroa de misericórdia e de graça. É Ele quem sacia de bens a tua vida, renova-se como a da águia a tua juventude. O Senhor faz obras de justiça e defende o direito de todos os oprimidos, faz conhecer a Moisés os Seus caminhos, aos filhos de Israel as Suas obras. O Senhor é misericordioso e compassivo, lento para a ira e muito clemente. Não está sempre a contender, nem guarda ressentimento para sempre, não nos trata segundo os nossos pecados, nem nos retribui segundo as nossas culpas. Porque quanto o céu está elevado acima da Terra, tanto prevalece a Sua misericórdia sobre os que O temem. Quanto o oriente dista do ocidente, tanto Ele afasta de nós os nossos delitos. Como um pai se compadece dos seus filhos, assim se compadece o Senhor dos que O Temem. Porque Ele sabe bem de que somos formados, lembra-Se que somos pó. Os dias do homem são semelhantes ao feno, como a flor do campo assim floresce. Apenas é tocada pelo vento, já não existe, nem o seu lugar o conhece mais. Mas a misericórdia do Senhor estende-se desde a eternidade, e para sempre sobre os que O temem. E a Sua justiça com os filhos, com aqueles que guardam a sua aliança e se lembram dos Seus mandamentos para os observar. O Senhor estabeleceu o Seu trono no céu e o Seu reino domina todas as coisas. Bendizei o Senhor todos os Seus anjos, vós que sois poderosos em força, que executais as Suas ordens prontos para obedecer a Sua palavra. Bendizei o Senhor, vós, todos os exércitos, vós Seus ministros, que fazeis a Sua vontade. Bendizei o Senhor, vós todas as Suas obras em todos os lugares do Seu domínio. Bendize, ó minha alma, o Senhor, e todas as coisas que há dentro de mim, o Seu Santo Nome; bendito és Tu ó Senhor.

Terminada a Antífona, o diácono ou sacerdote entoa

A pequena Ladainha

Diácono: Novamente, em paz, oremos ainda ao Senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono::Protege-nos, salva-nos, tem misericórdia de nós e guarda-nos, ó Deus, pela Tua Graça.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Comemorando a nossa Santíssima, Puríssima, Bem Aventurada e Gloriosa Senhora, a Mãe de Deus e sempre Virgem Maria, com todos os Santos, encomendemo-nos mutuamente uns aos outros e toda nossa vida a Cristo Deus.

Coro: A Ti, ó Senhor.

Sacerdote: Porque a Ti pertence o domínio, e Teu é o reino, o poder e a glória, Pai, Filho e Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

O coro canta

a Segunda Antífona

– Salmo 145

Coro: Louva, ó minha alma, o Senhor, eu louvarei o Senhor durante a minha vida, cantarei Salmos ao meu Deus enquanto existir. Não confies nos príncipes, nem no homem que não podem salvar. Quando se for, o seu espírito voltará ao seu pó, então se desvanecerão todos os seus projetos. Ditoso aquele de quem é protetor o Deus de Jacó, cuja esperança está no Senhor, seu Deus.

Que fez o céu, e a terra, o mar e todas as coisas que neles há. Que conserva eternamente a fidelidade, faz justiça aos oprimidos, dá pão aos famintos. O Senhor dá liberdade aos cativos, o Senhor abre os olhos aos cegos, o Senhor endireita os encurvados, o Senhor ama os justos. O Senhor protege os peregrinos, ampara os órfãos e a viúva, mas embaraça os caminhos do pecador. O Senhor reinará para sempre o Teu Deus, Ó Sião, de geração em geração.

Glória ao Pai, ao Filho e ao Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos Amém. Ó Filho único, Verbo de Deus, que embora imortal condescendeste para a nossa salvação em encarnar no seio da Santíssima Mãe de Deus e sempre Virgem Maria, e te tornaste homem sem sofrer alteração, foste crucificado, Cristo Deus, vencendo a morte com a Tua morte, Tu que fazes parte da Trindade Santíssima e És glorificado com o Pai e o Espírito Santo, salva-nos.

Terminada a Antífona, o diácono ou sacerdote entoa

A pequena Ladainha

Diácono: Novamente, em paz, oremos ainda ao Senhor.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Protege-nos, salva-nos, tem misericórdia de nós e guarda-nos ó Deus pela Tua Graça.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Comemorando a Nossa Santíssima, Puríssima, Bem Aventurada e Gloriosa Senhora, a Mãe de Deus e sempre Virgem Maria com todos os Santos,, encomendemo-nos mutuamente, uns aos outros e toda a nossa vida a Cristo Deus.

Coro: A Ti ó Senhor.

Sacerdote: Pois Tu és um Deus bom e benevolente e a Ti rendemos glória, Pai, Filho e Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

O coro canta

A terceira Antífona

Coro: Em Teu reino lembra-Te de nós, ó Senhor, quando chegares ao Teu reino. Bem aventurados os pobres de espírito, porque deles é o reino dos céus. Bem aventurados os que choram, porque eles serão consolados. Bem aventurados os mansos, porque possuirão a terra. Bem aventurados os que têm fome e sede de justiça, porque serão saciados. Bem aventurados os misericordiosos, porque obterão misericórdia. Bem aventurados os limpos de coração, porque verão a Deus. Bem aventurados os pacíficos, porque serão chamados filhos de Deus. Bem aventurados os que sofrem perseguição por amor da justiça, porque deles é o reino dos céus. Bem aventurados sois vós quando vos caluniarem e perseguirem e, mentindo, disserem mal de vós por minha causa. Alegrai-vos e exultai-vos, porque é grande a vossa recompensa nos céus.

Intróito

Diácono: A Sabedoria! Estejam atentos!

Coro: Vinde, adoremos e prostremo-nos diante de Cristo. Salva-nos, Filho de Deus, que ressuscitaste dos mortos, a nós que Te cantamos: Aleluia.

(Nos dias de semana… que és admirável nos teus Santos). (Nas festas de nossa Senhora… pelas orações da Mãe de Deus).

O coro canta então os tropários e kondákios próprios do dia

Triságio

Sacerdote: Pois Tu és Santo, ó Deus nosso, e a Ti rendemos glória, Pai, Filho e Espirito Santo, agora e sempre.

O diácono sai pela Porta Real e voltando-se com o orárion para o Ícone de Cristo, diz:

Diácono: Senhor, salva os devotos (…) e ouve-nos.

Coro: Senhor, salva os devotos (…) e ouve-nos.

Diácono: E por todos os séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Santo Deus, Santo Poderoso, Santo Imortal, tem piedade de nós (3 vezes).

Glória ao Pai, ao Filho e ao Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos. Amém.

Santo Imortal, tem piedade de nós.

Santo Deus, Santo Poderoso Santo Imortal, tem piedade de nós.

Diácono: Estejamos atentos.

Sacerdote: Paz a todos.

O leitor, parado no meio da Igreja, responde.

Leitor: E a teu espirito.

Diácono: Sabedoria.

Leitor: Prokimenon.

Coro: (canta o Prokimenon).

Diácono: Sabedoria.

Epístola

Leitor: Leitura da Epístola do Apóstolo São Paulo aos…

Diácono: Estejamos atentos.

Leitor: (Lê a Epístola).

Terminada a leitura,o sacerdote diz:

Sacerdote: Paz a ti.

Leitor: E ao teu espírito.

Diácono: Sabedoria.

Leitor: Aleluia.

Coro: Aleluia, Aleluia, Aleluia.

Diácono: Abençoa, Senhor, o anunciante do Evangelho do Apóstolo e Evangelista (…nome do santo).

Sacerdote: Que Deus pelas orações do santo, glorioso e ilustre Apóstolo e Evangelista (nome…) te conceda a palavra para anunciar com grande poder o cumprimento do Evangelho de Seu Filho amado, Nosso Senhor Jesus Cristo.

Diácono: Amém.

Sacerdote: Sabedoria. Atentos ouçamos o Santo Evangelho. Paz a todos.

Coro: E ao teu espírito.

Evangelho

Diácono: Leitura do Santo Evangelho, segundo São…

Coro: Glória a Ti, Senhor, glória a Ti.

Sacerdote:Estejamos atentos.

Sacerdote:Paz a ti,anunciante.

Coro:Glória a Ti, Senhor, Glória a Ti.

O diácono parado diante das Portas Reais, entoa a ladainha insistente:

Ladainha Insistente

Diácono: Digamos todos, com toda a nossa alma, e com todo o nosso espírito, digamos:

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Senhor Onipotente, Deus de nossos pais, nós Te suplicamos: ouve-nos e tem piedade de nós.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Tem piedade de nós, ó Deus, segundo a Tua grande misericórdia, nós Te suplicamos ouve-nos e tem piedade de nós.

Coro: Senhor tem piedade (três vezes).

Diácono: Oremos ainda pelo Episcopado Ortodoxo, da Igreja Russa, pelo nosso Reverendíssimo Senhor Metropolita Vitali, primaz da Igreja Russa no exílio e pelo nosso Reverendo Senhor Bispo (…) e por todos nossos irmãos em Cristo.

Coro: Senhor tem piedade (três vezes).

Diácono: Oremos ainda pela sofredora Nação Russa e seu povo Ortodoxo, tanto na terra natal como na diáspora, e pela sua salvação.

Coro: Senhor tem piedade (três vezes).

Diácono: Oremos ainda para que Ele liberte o seu povo do amargo tormento das autoridades ímpias e firme-nos na união de espirito, amor fraterno e devoção.

Coro: Senhor, tem piedade (três vezes).

Diácono: Oremos ainda por este país, pelos seus governantes e forças armadas e por todos os países cristãos.

Coro: Senhor tem piedade (três vezes).

Diácono: Oremos ainda pelos nossos irmãos, sacerdotes, monges e por toda nossa irmandade em Cristo.

Coro: Senhor tem piedade (três vezes).

Diácono: Oremos ainda pelos bem aventurados e sempre lembrados Patriarcas Ortodoxos, pelos devotos reis e rainhas e pelos fundadores desta Santa Igreja e por todos os nossos pais e irmãos ortodoxos falecidos, que descansam aqui ou em qualquer outro lugar.

Coro: Senhor tem piedade (três vezes).

Diácono: Ó médico de corpos e de almas, com devoção e coração aflito, a Ti recorremos e sofrendo, imploramos: cura as doenças, elimina os vícios e paixões da alma e do corpo de Teus servos (nome…) e perdoa-lhes ó Bondoso, todos os pecados voluntários e involuntários e ergue-os rapidamente do leito e da doença, nós Te imploramos: ouve-nos e tem piedade de nós.

Coro: Senhor tem piedade (três vezes).

Diácono: Oremos ainda pelos benfeitores e os que trazem suas oferendas a este Santo Templo, pelos que nele trabalham, cantam e pelo povo aqui presente, que esperam de Ti grande e abundante misericórdia.

Coro: Senhor tem piedade (três vezes).

Sacerdote: Pois Tu és um Deus misericordioso e benevolente, e a Ti rendemos glória, Pai, Filho e Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Oração Pela Salvação da Rússia

Diácono: Oremos ao Senhor.

Coro: Senhor tem piedade.

Sacerdote: Senhor Jesus Cristo, nosso Deus, aceita de nós Teus indignos servos, esta suplicante oração e, perdoando-nos todos os nossos pecados, lembra-Te de nossos inimigos, que nos odeiam e ofendem, não lhes retribuas pelos seus atos, mas segundo Tua grande misericórdia, converte-os os infiéis à Fé verdadeira e devota; os fiéis ao afastamento do mal e para atos de bondade. Por Tua graça e pela Tua força onipotente, livra-nos a todos e a tua Santa Igreja de todas as situações maléficas. Liberta a nação Russa dos impiedosos ateus e do seu poderio; Deus misericordioso, ouve os sofridos lamentos dos Teus fiéis servos, que na aflição e penúria, dia e noite clamam a Ti, e livra suas vidas da perdição.

Envia a paz e a tranqüilidade, amor e firmeza e rápida reconciliação a este Teu povo, que redimiste pelo Teu precioso sangue. Revela-Te também àqueles que Te abandonaram e aos que não Te procuram, para que nenhum deles pereça, mas todos se salvem e alcancem o pleno conhecimento da verdade. E que todos em um só pensamento e no incessante amor, glorifiquem Teu puríssimo nome, paciente e bondoso Senhor, pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Se for dia de semana e houver oferenda pelos falecidos, o diácono ou o sacerdote entoa a Ladainha pelos Falecidos.

Ladainha Pelos Falecidos

Diácono: Tem piedade de nós ó Deus e segundo a Tua grande misericórdia, nós te suplicamos: ouve-nos e tem piedade de nós.

Coro: Senhor tem piedade (três vezes).

Diácono: Oremos ainda pelo eterno descanso dos servos de Deus, falecidos (nomes..). e pelo perdão de seus pecados voluntários e involuntários.

Coro: Senhor tem piedade (três vezes).

Diácono: Para que Deus nosso Senhor os acolha onde habitam os justos.

Coro: Senhor tem piedade (três vezes).

Diácono: Peçamos a nosso Senhor Jesus Cristo, Rei Imortal e Deus nosso, que tenha misericórdia deles, conceda a remissão de seus pecados e os receba nos céus.

Coro: Concede-nos, Senhor.

Diácono: Oremos ao Senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Sacerdote: Deus dos espíritos e dos corpos, Tu que esmagaste a morte, debelaste o demônio e que doaste a vida ao mundo, que Te pertence, concede agora, Senhor, o repouso às almas de Teus servos falecidos (nomes…) num lugar luminoso, abundante e confortável, onde não exista dor nem tristeza nem lamentação. Perdoa-lhes, ó Deus bom e misericordioso, todos os pecados cometidos por pensamento, palavra ou ação, porque não há ser humano que não peque. E Tu, na verdade És o único sem pecado e a Tua justiça é eterna, e a Tua palavra é a verdade. Pois Tu és ó Deus nosso Senhor Jesus Cristo, a ressurreição o descanso e a vida de Teus servos falecidos (nomes) e Te glorificamos juntamente com, o Teu eterno Pai e Teu Santíssimo, bom e vivificante Espírito agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

O sacerdote fecha as Portas Reais.

Ladainha Dos Catecúmenos

Diácono: Catecúmenos, orai ao Senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Fiéis, oremos pelos catecúmenos, para que o Senhor tenha piedade deles.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Que Ele os instrua na palavra da verdade.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Que Ele lhes revele o Evangelho da justiça.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Que Ele os una à Sua Igreja Santa,Universal e Apostólica.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Salva-os, tem misericórdia deles, auxilia e protege-os, Senhor, pela Tua Graça.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Catecúmenos, inclinai as vossas cabeças diante do Senhor.

Coro: A Ti, ó Senhor.

Sacerdote: Que possam eles conosco glorificar também o Teu Nobre e Sublime Nome. Pai, Filho e Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Liturgia Dos Fiéis

Diácono: Saiam os catecúmenos, catecúmenos saiam. Saiam todos os catecúmenos. Que nenhum dos catecúmenos permaneça, mas todos os fiéis, novamente em paz, oremos ainda ao Senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Protege-nos, salva-nos, tem misericórdia de nós e guarda-nos, ó Deus, pela Tua Graça.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Sabedoria.

Coro: Senhor, tem piedade

Sacerdote: Porque a Ti pertencem toda glória, honra e adoração Pai, Filho e Espirito Santo, agora e Sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Diácono: Novamente oremos, ainda em paz, ao Senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Protege-nos, salva-nos, tem misericórdia de nós e guarda-nos, ó Deus, pela Tua graça.

Coro: Senhor, Tem piedade.

Diácono: Sabedoria.

Sacerdote: Pois estando sempre guardados sob Tua proteção, a Ti rendemos glória, Pai,Filho e Espirito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

O sacerdote ou diácono abre as Portas Reais e incensa o santuário e o “Iconastas” e o coro canta o Hino dos Querubins.

Hino dos Querubins

Coro: Místicamente representando os Querubins e cantando à Vivificante Trindade o hino Trissantíssimo, deixemos de lado agora todas as preocupações terrenas.

Grande Intróito

Sacerdote: Que o Senhor Deus se lembre em Seu reino do Episcopado Ortodoxo da Igreja Russa, do nosso Reverendíssimo Senhor Metropolita Vitali, primaz da Igreja Russa no exílio, do nosso reverendo Senhor Bispo (…) de São Paulo e do Brasil, e de todo o clero e monges e de toda a hierarquia eclesiástica, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Sacerdote: Que o senhor Deus Se lembre em Seu reino da sofredora nação Russa e de seu povo ortodoxo, tanto na terra natal como na diáspora, deste País, de seus governantes e das forças armadas e de todos os países cristãos, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Sacerdote: Que o Senhor Deus se lembre em Seu reino, de todos os que sofrem perseguição e torturas por causa da Santa fé Ortodoxa, dos fundadores, construtores, benfeitores e de todos os paroquianos e irmãos desta Santa Igreja e de todos vós fiéis cristãos ortodoxos, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Coro: Afim de podermos receber do alto o Rei de todos, invisivelmente acompanhado das legiões angélicas, Aleluia, aleluia, Aleluia.

Fecham-se as Portas Reais e a cortina. O diácono ou sacerdote entoa:

A ladainha suplicante

Diácono: Completemos nossa oração ao Senhor.

Coro: Senhor, Tem piedade.

Diácono: Pelos preciosos dons oferecidos, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor, Tem piedade.

Diácono: Por este Santo Templo e por aqueles que nele entram com fé, veneração e temor de Deus, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor, Tem piedade.

Diácono: Para que sejamos livres de toda aflição, ira e necessidade, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor, Tem piedade.

Diácono: Protege-nos, salva-nos, tem misericórdia de nós e guarda-nos, ó Deus, pela Tua Graça.

Coro: Senhor, Tem piedade.

Diácono: Que todo este dia seja perfeito, santo, pacífico e sem pecado, peçamos ao Senhor.

Coro: Concede-nos Senhor.

Diácono: Um anjo de paz, guia fiel e guardião de nossas almas e corpos, peçamos ao Senhor.

Coro: Concede-nos Senhor.

Diácono: O perdão e remissão de nossos pecados e transgressões, peçamos ao Senhor.

Coro: Concede-nos Senhor.

Diácono: Todas as coisas boas e proveitosas para nossas almas e pela paz do mundo, peçamos ao Senhor.

Coro: Concede-nos Senhor.

Diácono: Que nos conceda passar o resto de nossa vida na paz e no arrependimento, peçamos ao Senhor.

Diácono: Que nossa vida tenha um fim cristão, irrepreensível, pacífico e sem sofrimento, por uma sentença favorável perante o temível tribunal de Cristo, peçamos ao Senhor.

Coro: Concede-nos Senhor.

Diácono: Comemorando a Nossa Santíssima, Puríssima, Bem Aventurada e Gloriosa Senhora, e Mãe de Deus e sempre Virgem Maria. Com todos os Santos, encomendemo-nos mutuamente uns aos outros e toda nossa vida a Cristo Deus.

Coro: A Ti, ó Senhor.

Sacerdote: Pelas misericórdias do Teu Filho Unigênito, com o qual És abençoado juntamente com o Teu Santíssimo, Bom e Vivificante Espírito, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Sacerdote: Paz a todos.

Coro: E a teu espírito.

Diácono: Amemo-nos uns aos outros, para que num só pensamento professemos:

Coro: O Pai, o Filho e o Espírito Santo, Trindade consubstancial e indivisível.

Diácono: As portas, as portas, com sabedoria estejamos atentos.

Abre-se a cortina das Portas Reais.

Símbolo de Fé de Nicéia

(Coro e/ou fiéis).

CREIO em um só Deus, Pai onipotente, criador do céu e da terra e de todas as coisas visíveis e invisíveis. E em um só senhor, Jesus Cristo, Filho Unigênito de Deus, nascido do Pai antes de todos os séculos, Luz de Luz, Deus verdadeiro de Deus verdadeiro, gerado e não feito, consubstancial ao Pai, por quem foram feitas todas as coisas. O Qual por causa de nós homens e por causa de nossa salvação desceu dos céus e se encarnou pelo Espírito Santo e da Virgem Maria e se fez homem. E foi crucificado por nossa causa, sob o poder de Pôncio Pilatos; padeceu e foi sepultado e ressuscitou ao terceiro dia, segundo as Escrituras. E subiu aos céus e está sentado à direita do Pai e novamente virá com glória para julgar os vivos e os mortos, e cujo reino não terá fim. E no Espírito Santo, Senhor Vivificante que do Pai procede e que é juntamente com o Pai e o Filho adorado e glorificado, e que falou pelos profetas. E na Igreja Una, Santa, Universal e Apostólica. Confesso um só batismo para a remissão dos pecados. Espero a ressurreição dos mortos e a vida do século futuro. Amém.

Diácono: Fiquemos de pé com reverência. Fiquemos com temor. Estejamos atentos para oferecer em paz a Santa Oblação (sacrifício).

Coro: A misericórdia da paz, o Sacrifício de louvor.

Sacerdote: A graça de nosso Senhor Jesus Cristo, o Amor de Deus Pai e a comunhão do Espírito Santo estejam com todos vós.

Coro: E com teu espírito.

Sacerdote: Elevemos ao alto nossos corações.

Coro: Já os temos no Senhor.

Sacerdote: Demos graças ao Senhor.

Coro: É digno e justo adorar o Pai, o Filho e o Espírito Santo, Trindade consubstancial e indivisível.

Sacerdote: O hino triunfal cantando, clamando, bradando e dizendo.

Coro: Santo, Santo, Santo é o Senhor dos exércitos. O céu e a terra estão cheios de Tua glória. Hosana nas alturas. Bendito seja o que vem em nome do Senhor, Hosana nas alturas.

Sacerdote: Tomai e comei, este é o Meu Corpo, que é partido por vós, para a remissão dos pecados.

Coro: Amém.

Sacerdote: Bebei dele todos, este é o Meu Sangue do Novo Testamento, que é por vós e por muitos derramado, para a remissão dos pecados.

Coro: Amém.

Sacerdote: O que é Teu, do que é Teu, a Ti oferecido por tudo e por todos.

Coro: Nós Te louvamos, bendizemos, agradecemos a Ti, ó Senhor e Te suplicamos, ó Deus nosso.

Nos dias de semana faz-se aqui a grande

reverência, pois é o momento de transsubstanciação.

Sacerdote: E, especialmente, pela nossa Santíssima, Puríssima, Bem Aventurada e gloriosa Soberana, Mãe de Deus e sempre Virgem Maria.

Coro: É verdadeiramente digno louvar-Te, ó Mãe de Deus, sempre Bem Aventurada e Imaculada,e Mãe de nosso Deus, Mais honorável que os Querubins e incomparavelmente mais gloriosa que os Serafins, que ao Verbo de Deus deste nascimento sem mácula. És verdadeiramente a Mãe de Deus e nós Te exaltamos.

Na Liturgia de São Basílio, canta-se este Hino à Nossa Senhora.

Hino Á Nossa Senhora

Coro: Em Ti, ó cheia de graça rejubila-se toda a criação: o conjunto dos anjos e o gênero humano. Ó Templo Santificado e paraíso vivo, Louvor virgem, onde Deus se encarnou, e sendo Deus antes dos séculos, tornou-se criança. Ele fez Seu trono em Teu seio e Teu ventre mais vasto que os céus. Em Ti, ó cheia de graça, rejubila-se toda a criação: Glória a Ti.

Sacerdote: Lembra-Te, Senhor, antes de todos, do Episcopado Ortodoxo da Igreja Russa, e do nosso reverendíssimo Senhor Metropolita Vitali, primaz da Igreja Russa no exílio, e de nosso Reverendo Senhor Bispo (..). e conserva-os para as Tuas Igrejas em paz, íntegros, honrados, com saúde e por longos anos, pregando fielmente a palavra da Tua verdade.

Coro: E de todos e de tudo.

Sacerdote: E concede-nos que, com uma só boca e um só coração glorifiquemos e louvemos Teu Nobilíssimo e Majestoso Nome, Pai, Filho e Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Sacerdote: E que as misericórdias do grande Deus e Salvador nosso, Jesus Cristo, estejam com todos vós.

Coro: E com teu espírito.

Diácono: Tendo comemorado todos os Santos, novamente em paz, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor tem piedade.

Diácono: Pelos Preciosos Dons aqui oferecidos e consagrados, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Para que nosso benevolente Deus, recebendo-os em Seu Santo, Celestial e Espiritual altar, em perfume de espiritual suavidade, nos conceda a Divina Graça e o Dom do Espírito Santo, oremos ao Senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Para que sejamos livres de toda aflição, ira e necessidade, oremos ao Senhor.

Coro: Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Protege-nos, salva-nos, tem misericórdia de nós e guarda-nos, ó Deus, pela Tua Graça.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Que todo este dia seja perfeito, santo, pacífico e sem sofrimento, peçamos ao Senhor.

Coro: Concede-nos Senhor.

Diácono: Um anjo de paz, guia fiel e guardião de nossas almas e corpos, peçamos ao Senhor.

Coro: Concede-nos Senhor.

Diácono:O perdão e remissão de nossos pecados e transgressões, peçamos ao Senhor.

Coro: Concede-nos Senhor.

Diácono: Todas as coisas boas e proveitosas para nossas almas e pela paz do mundo, peçamos ao Senhor.

Coro: Concede-nos Senhor.

Diácono: Que nos conceda passar o resto de nossa vida em paz e no arrependimento, peçamos ao Senhor.

Coro: Concede-nos Senhor.

Diácono: Que nossa vida tenha um fim cristão, irrepreensível, pacífico e sem sofrimento, por uma sentença favorável perante o temível tribunal de Cristo, peçamos ao Senhor.

Coro: Concede-nos Senhor.

Diácono: Suplicando a união da fé e a participação do Espírito Santo, encomendemo-nos mutuamente uns aos outros e toda a nossa vida a Cristo Deus.

Coro: A Ti, ó Senhor.

Sacerdote: E concede-nos, Senhor, que ousemos com toda confiança e sem condenação invocar a Ti, ó Deus Pai Celestial, e dizer-Te:

Pai Nosso

(coro e/ou fiéis).

PAI nosso que estás no céu, santificado seja o Teu Nome, venha a nós o Teu reino, seja feita a Tua vontade, assim na terra como no céu. O pão nosso de cada dia nos dá hoje e perdoa-nos as nossas dívidas, assim como nós perdoamos aos nossos devedores, e não nos deixes cair em tentação, mas livra-nos do maligno.

Sacerdote: Pois Teu é o reino, o poder e a glória, Pai,Filho e Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém

Sacerdote: Paz a Todos.

Coro: E a teu espírito.

Diácono: Inclinai vossas cabeças ao Senhor.

Coro: A Ti, ó Senhor.

Sacerdote: Pela graça, misericórdia e amor de Teu Filho Unigênito, com o qual És bendito, juntamente com o Teu Santíssimo Bom e Vivificante Espírito, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Diácono: Estejamos atentos.

Sacerdote: O que é Santo, aos Santos.

Coro: O único Santo, o único Senhor, Jesus Cristo, na Glória de Deus Pai. Amém.

O coro canta, então, a antífona da comunhão, bem como outros hinos, de acordo com o dia ou a festa da Igreja. Neste momento o celebrante comunga no altar e prepara a comunhão para os fiéis.

Os fiéis, que se preparam para comungar os Preciosos Corpo e Sangue de nosso Senhor Jesus Cristo, dirigem-se para perto do altar, beijam a imagem no meio da Igreja, fazem uma inclinação de cabeça aos fiéis presentes, pedindo-lhes perdão e ficam à espera da comunhão com toda fé e devoção, tendo a mente completamente voltada à misericórdia de Deus, orando em silêncio.

Comunhão

Abrem-se as Portas Reais e o sacerdote traz o Cálice Sagrado dizendo:

Sacerdote: Com fé e temor de Deus, aproximai-vos.

Coro: Bendito seja o que vem em nome do Senhor, o Senhor é Deus e se manifestou a nós.

Sacerdote: Creio, Senhor, e confesso que em verdade Tu És Cristo, Filho de Deus vivo e que vieste ao mundo para salvar os pecadores, do qual eu sou o primeiro. Creio ainda que este é o Teu Puríssimo Corpo e que este é Teu Próprio e Precioso Sangue. Suplico-Te, pois, tem misericórdia de mim e perdoa-me as minhas faltas voluntárias e involuntárias, que cometi por palavras ou ações, com conhecimento ou por ignorância e concede-me, sem condenação, receber Teus puríssimos Mistérios para a remissão dos pecados e para a vida eterna. Amém.

De Tua ceia mística, aceita-me hoje como participante, ó filho de Deus pois não revelarei Teu Mistério aos Teus inimigos,

Nem Te darei o beijo como Judas, mas como o ladrão me confesso: lembra-Te de mim, Senhor, no Teu reino, Que não seja para Teu juízo ou condenação a recepção de Teus Santos Mistérios, Senhor, mas para a cura da alma e do corpo. Amem.

Coro: Recebei o Corpo de Cristo, bebei da Fonte da Vida.

Quando termina a comunhão, o coro canta:

Coro: Aleluia, Aleluia, Aleluia.

O sacerdote coloca o cálice no altar e, voltando-se para o povo, os abençoa e diz:

Sacerdote: Salva, ó Deus, o Teu povo e abençoa a Tua herança.

Coro: Vimos a Luz Verdadeira, recebemos o Espírito Celestial, encontramos a verdadeira fé, adoramos a Trindade indivisível: Ela nos salvou.

O sacerdote, após incensar os Sagrados Dons, toma-Os nas mãos e voltando-se para o povo, diz:

Sacerdote: Eternamente, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém. Que os nossos lábios, Senhor, estejam cheios de Teus louvores, para que cantemos a Tua Glória, pois concedestes participar dos Teus Santos, Divinos, Imortais e Vivificantes Mistérios. Conserva-nos na Tua Santidade, para o dia inteiro aprender a Tua verdade. Aleluia, Aleluia, Aleluia.

Diácono: Atentos. Tendo recebido os Divinos, Santos, Preciosos, Imortais, Celestiais, Vivificantes e Temíveis Mistérios, agradeçamos dignamente ao senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Protege-nos, salva-nos, tem piedade de nós e guarda-nos, ó Deus pela Tua Graça.

Coro: Senhor, tem piedade.

Diácono: Tendo pedido que este dia inteiro seja perfeito, santo, pacifico e sem pecado, encomendemo-nos mútuamente uns aos outros e toda nossa vida a Cristo Deus.

Coro:,A Ti, ó Senhor.

Sacerdote: Pois Tu és a nossa santificação e a Ti rendemos glória, Pai Filho e Espírito Santo, Agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Sacerdote: Saiamos em paz.

Coro: Em nome do Senhor.

Diácono: Oremos ao Senhor.

Coro: Senhor, tem piedade.

Sacerdote: Senhor, Tu que abençoas os que Te bendizem a santificas os que em Ti confiam, Salva o Teu povo e abençoa a Tua herança, guarda a plenitude da Tua Igreja, santifica os que amam a magnificência da Tua Casa. Glorifica-os com o Teu divino poder e não nos abandone, nós que confiamos em Ti. Dá a paz ao Teu mundo, às Tuas Igrejas, aos sacerdotes e a todo Teu povo. Porque toda boa dádiva e todo dom perfeito vem do alto, procedente de Ti, ó Pai das luzes, e a Ti rendemos glória, ação de graças e adoraçao, Pai, Filho e Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém. Bendito seja o nome do Senhor de agora e por toda a eternidade (três vezes).

Sacerdote: A benção do Senhor esteja sobre vós pela Sua graça e Seu amor pela humanidade, a todo o momento, pelos séculos dos séculos.

Coro: Amém.

Sacerdote: Glória a Ti, Cristo Deus, esperança nossa, glória a Ti.

Coro: Glória ao Pai, ao Filho e ao Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos. Amém.

Coro: Senhor, tem piedade. (três vezes). Abençoai.

Sacerdote: Que Cristo, nosso verdadeiro Deus ressuscitado dos mortos, pelas orações de Sua Puríssima Mãe, dos santos gloriosos e ilustres Apóstolos, do nosso Pai entre os Santos, João Chrisóstomo, Arcebispo de Constantinopla, dos Santos (…), dos Santos justos antepassados de Deus, Joaquim e Ana e de todos os santos, tenha piedade de nós e nos salve, pois Ele é infinitamente bom e benevolente.

Coro: Amém.

Estas palavras da bênção final variam de acordo com o dia da semana e a festa.

Os fiéis aproximam-se do celebrante e, um a um, beijam a Cruz e recebem o pão bento.

*** *** ***

Orações de Agradecimento

Depois da Comunhão.

Sacerdote: Glória a Ti, ó Deus (três vezes).

Primeira Oração

Agradeço-Te, Senhor meu Deus, por não teres rejeitado a mim pecador, mas por permitir-me ser participante de Teus Santos Mistérios.

Agradeço-Te por me ter permitido, embora indigno, receber os Teus Puríssimos Dons Celestiais. Porém, Senhor Benevolente, que morreste e ressuscitaste por nossa causa, e nos destes estes temíveis e Vivificantes Mistérios para o bem e a santificação de nossas almas e corpos,concede para que em mim eles sejam para a cura do corpo e da alma, para a libertação de todo inimigo, para a iluminação dos olhos do meu coração, para a paz das minhas forças espirituais, para uma fé inquebrável, para um amor sincero, para plenitude da sabedoria, cumprimento dos Teus mandamentos, aumento da Tua divina graça e ajuntar-me ao Teu reino para que, mantido por Eles na Tua Santidade, sempre me lembre da Tua graça e não viva mais para mim, mas para Ti, nosso Senhor e Benfeitor. E assim, ao partir dessa vida na esperança da vida eterna, possa alcançar o descanso esterno, onde é constante a voz dos que se rejubilam e incessante a felicidade dos que contemplam a beleza indizível de Tua face. Pois Tu és, o Cristo nosso Deus, o desejo verdadeiro e a felicidade inefável dos que Te amam, e a Ti louva toda a criação, por toda a eternidade. Amém.

Segunda Oração

De São Basílio, O Grande

Ó Cristo Deus Soberano, Rei dos séculos e Criador de todas as coisas, agradeço-Te por todos os bens que me tens dado e pela comunhão dos Teus puríssimos e vivificantes Mistérios. Rogo-Te, misericordioso e amante da humanidade, guarda-me sob Tua proteção, à sombra das Tuas asas e conceda-me, até o meu último suspiro, com consciência pura, receber dignamente os Teus Santos Dons para a remissão dos pecados e alcançar a vida eterna. Pois tu és o Pão da Vida, a Fonte da Santidade, Doador de Bens. A Ti rendemos glória, juntamente com o Pai e o Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Terceira Oração

De São Simeão Metafrastes

Por Tua vontade me deste o Teu corpo em alimento, ó fogo que consome os indignos. Não me consumas ó meu Criador, porém entra em meus membros, em todo o meu ser, no coração e na alma. Queima os espinhos de todos os meus pecados, purifica a alma, santifica os pensamentos, firma as ligaduras juntamente com os ossos. Ilumina os meus cinco sentidos, fixa todo o meu ser no Teu amor. Guarda, protege e livra-me de toda ação ou palavra destruidora da alma. Purifica-me, lava-me e adorna-me Torna-me bondoso, compreensivo e iluminado. Faça-me morada somente de Teu Espírito e nunca do pecado. Que esta Tua casa, pela entrada da comunhão, fuja de todo o mal e de todo o vício, como do fogo. Apresento diante de ti as orações de todos os santos, das potestades.

Angelicais, do Teu precursor, dos sábios apóstolos, juntamente com Tua pura e Imaculada Mãe, cujas preces ó Cristo meu, aceita com compaixão e faz deste teu servo um filho de luz. Somente Tu trazes, ó bondoso, a santidade e a luz às nossas almas e, diariamente nós Te rendemos glória, que a Ti é devida como Deus e Senhor.

Quarta Oração

Que o Teu Santo Corpo seja para a minha vida eterna, ó Senhor Jesus Cristo, nosso Deus, e o Teu precioso Sangue para a remissão dos pecados. Que seja este agradecimento para minha alegria, saúde e satisfação e no dia do Teu terrível segundo advento permita-me ficar à mão direita da Tua glória, pelas orações de Tua Mãe puríssima e de todos os santos.

Quinta Oração

Santíssima Soberana, Mãe de Deus, luz de minha alma obscurecida, minha esperança, meu abrigo, meu refúgio, minha consolação e alegria: agradeçoTe por teres permitido que eu, embora indigno, recebesse o puríssimo Corpo e preciosíssimo Sangue de Teu Filho. Tu, de quem nasceu a Verdadeira Luz, ilumina os olhos da sabedoria de meu coração. Tendo dado nascimento à Fonte da Imortalidade, renova minha vida, morta pelo pecado. Bondosa Mãe de Deus misericordioso, tem misericórdia de mim e dá-me humildade em meus pensamentos, coração contrito, devoção e liberdade à minha mente escravizada. Torna-me digno, até o meu último suspiro, de receber sem condenação a santidade destes puríssimos Sacramentos, para a cura da alma e do corpo. E dá-me lágrimas de arrependimento e confissão, para que eu possa louvar-Te e glorificar-Te todos os dias de minha vida, porque Tu és bendita e gloriosa por todos os séculos. Amém.

Agora, Senhor, deixa ir em paz o Teu servo, segundo a Tua palavra. Porque os meus olhos viram a Tua salvação que preparaste ante a face de todas as nações. Luz para iluminação dos povos e glória de Teu povo Israel.

Santo Deus, Santo Forte, Santo Imortal, tem piedade de nós (três vezes).

Glória ao Pai, ao Filho e ao Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos. Amém.

Santíssima Trindade, tem piedade de nós; Senhor, purifica-nos de nossos pecados; Soberano, perdoa as nossas transgressões. Santo, visita-nos e cura nossas fraquezas, por Teu santo nome.

Senhor, tem piedade (três vezes).

Glória ao Pai, ao Filho e ao Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos.

Pai nosso que está no céu, santificado seja o Teu nome, venha a nós o Teu reino, seja feita a tua vontade, assim na terra como no céu. O pão nosso de cada dia nos dá hoje e perdoa-nos as nossas dívidas, assim como nós perdoamos aos nossos devedores e não nos deixes cair em tentação, mas livra-nos do mal.

Sacerdote: Pois Teu é o reino, o poder e a glória, Pai, Filho e Espírito Santo, agora e sempre e pelos séculos dos séculos

Leitor: Amém.

De Teus lábios, como iluminação do fogo, brilhou a graça que iluminou o mundo. Não procurou para o mundo tesouros da avareza, mas mostrou-nos a altura da humildade. Ó Pai João Chrisóstomo, cujas palavras nos instruirão, roga ao verbo Cristo Deus pela salvação de nossas almas.

Glória ao Pai, ao Filho e ao Espírito Santo. Do céu recebeste a graça Divina e por Teus lábios ensinas a todos a adorar o único Deus na Trindade, ó João Chrisóstomo, Santo e Bem Aventurado, dignamente Te louvamos, Tu és nosso mestre e nos revelas as coisas divinas.

Agora e sempre e pelos séculos dos séculos. Amém. Firme Protetora dos Cristãos, constantemente intercedendo junto ao Criador, não desprezes o apelo dos pecadores mas, na tua bondade, ajuda-nos,a nós que confiantemente clamamos por Ti. Sê solicita em ouvir as nossas petições, pronta em defender-nos, ó Mãe de Deus, que sempre protege aqueles que Te veneram.

Senhor, tem piedade. (12 vezes).

Mais honorável que os querubins e incomparavelmente mais gloriosa que os Serafins, que ao verbo de Deus deste nascimento sem mácula: És verdadeiramente a Mãe de Deus e nós Te exaltamos.

Glória ao Pai, ao filho e ao Espírito Santo agora e sempre e pelos séculos dos séculos. Amém. Senhor, tem piedade, (3 vezes). Abençoai.

Sacerdote: Que Cristo, nosso verdadeiro Deus ressuscitado dos mortos, pelas orações de Sua Puríssima Mãe, de nosso Pai São João Chrisóstomo, Arcebispo de Constantinopla e de todos os Santos, tenha piedade de nós e nos salve,pois Ele é infinitamente bom e nos ama.

Leitor: Amém.

Rua Paratiquara, 151 – Vila Alpina

Cep: 03209-040 – São Paulo – Brasil

Copyright

Direitos Autorais Reservados

Tradução

Reverendo Arcipreste George Petrenko

Editoração E Revisão

Ana Berenice M. Baranov

Apresentação

São Paulo, Outubro De 1997.

 

(divina_liturgia.doc, 08-05-99)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Goddelijke liturgie van Joh Chrysostomos in het ROEMEENS

 

 

DUMNEZEIASCA LITURGHIE

a sfântului IOAN GURĂ DE AUR

Arhiepiscopul Constantinopolului

Liturghia Catehumenilor

Sfintele uşi sunt deschise şi perdeaua ridicată. Diaconul, stând în faţa uşilor împărăteşti zice cu glas mare:

Diaconul: Binecuvântează, părinte.

Preotul, având capul descoperit, ia Sfânta Evanghelie cu amândouă mâinile, o ridică puţin şi face semnul Sfintei Cruci pe sfântul antimis, începând cu capătul de sus, apoi cu cel de jos, la stânga şi la dreapta zicând:

Preotul: Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Preotul închide sfintele uşi, iar diaconul zice ectenia mare. Dacă nu este diacon o zice preotul din altar.

Ectenia Mare

Diaconul: Cu pace Domnului să ne rugăm.

În timpul ecteniei mari strana răspunde după fiecare ectenie de cerere.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bună starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N) Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N), pentru cinstita preoţime şi cea întru Hristos diaconime, şi pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm.

Pentru (aici se pomeneşte Cârmuirea ţării, după îndrumările Sfântului Sinod), Domnului să ne rugăm.

Pentru sfânt locaşul acesta, ţara aceasta şi pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.

Pentru buna-întocmire a văzduhului, pentru îmbelşugarea roadelor pământului şi pen tru vremuri paşnice, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.

Aici se pot adăuga şi alte ectenii pentru felurite cereri.

Pentru ca să fim izbăviţi noi, de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.

Când strana cântă Preasfântă Născătoare…, preotul zice încet rugăciunea antifonului întâi.

Strana: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Diaconul: Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Strana: Ţie, Doamne.

Rugăciunea Antifonului întâi

Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, a Cărui stăpânire este neasemănată şi slavă neajunsă, a Cărui milă este nemăsurată şi iubire de oameni negrăită, Însuţi Stăpâne, după milostivirea Ta, caută spre noi şi spre sfântă biserica aceasta, şi fă bogate milele Tale şi îndurările Tale cu noi şi cu cei ce se roagă împreună cu noi.

Cu glas tare, preotul zice ecfonisul:

Preotul: Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cântă acum antifonul întâi. La încheierea antifonului, diaconul stă din nou înaintea sfintelor uşi, îşi ridică orarul şi zice ectenia mică.

Ectenia Mică

Diaconul: Iară şi iară cu pace, Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne, miluieşte.

Diaconul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.

Când strana cântă Preasfântă Născătoare…, preotul zice încet rugăciunea antifonului îal doilea.

Strana: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi

Diaconul: Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Strana: Ţie, Doamne.

Rugăciunea Antifonului al doilea

Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, mântuieşte poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta; plinirea Bisericii Tale o păzeşte, sfinţeşte pe cei ce iubesc podoaba casei Tale, Tu pe aceştia îi prea măreşte cu dumnezeiască puterea Ta şi nu ne lăsa pe noi, cei ce nădăjduim întru Tine.

Cu glas tare preotul zice ecfonisul.

Preotul: Că a Ta este stăpânirea şi a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cântă acum antifonul al doilea. La încheierea antifonului, diaconul stă iarăşi în faţa icoanei Născătoarei de Dumnezeu, ridică orarul şi zice ectenia mică.

Ectenia Mică

Diaconul: Iară şi iară cu pace, Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne, miluieşte

Diaconul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.

Când diaconul intră în altar pe uşa dinspre miazăzi, stă la locul său la sfânta masă şi se înclină în faţă preotului, în timp ce preotul zice rugăciunea antifonului al treilea.

Strana: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi

Diaconul: Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Strana: Ţie, Doamne.

Rugăciunea Antifonului al Treilea

Preotul: Cel ce ne-ai dăruit nouă aceste rugăciuni obşteşti şi împreună-glăsuite, Cel ce şi la doi şi la trei, care se unesc în numele Tău, ai făgăduit să le împlineşti cererile, Însuţi, şi acum, plineşte cererile cele de folos ale robilor Tăi dându-ne nouă, în veacul de acum, cunoştinţa adevărului Tău, şi în cel ce va să fie, viaţă veşnică dăruindu-ne.

Cu glas tare, preotul zice ecfonisul:

Preotul: Că bun şi iubitor de oameni eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

În timp ce strana cântă antifonul al treilea sau Fericirile, preotul şi diaconul fac trei închinăciuni înaintea Sfintei Mese. Preotul ridică Sfânta Evanghelie şi o dă diaconului. Diaconul merge înaintea preotului în jurul altarului. Ei ies pe uşa dinspre miazănoapte şi se opresc în mijlocul bi sericii.

Intrarea mică

Diaconul, stând în mijlocul bisericii, în faţa preotului şi puţin în dreapta sa, zice:

Diaconul: Domnului să ne rugăm. Doamne miluieşte.

Preotul zice Rugăciunea Intrării:

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai aşezat în ceruri cetele şi oştile înge rilor şi ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fă ca împreună cu intrarea noastră să fie şi intrarea sfinţilor îngeri, care slujesc împreună cu noi şi împreună slăvesc bunătatea Ta. Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închi nă ciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

După rugăciune, diaconul, ţinând orarul în mâna dreaptă, arată către răsărit cu mâna dreaptă şi zice:

Diaconul: Binecuvântează, părinte, sfânta intrare.

Preotul, binecuvântând către sfântul altar, zice încet:

Preotul: Binecuvântată este intrarea sfinţilor Tăi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ei se închină de două ori. Diaconul îi dă Sfânta Evanghelie preotului să o sărute. Amândoi mai fac o închinăciune. Dacă însă în biserică este arhiereu (sau la mănăstire, stareţ), ei îl înlocuiesc pe preot şi diaconul duce Sfânta Evanghelie celui mai mare să o sărute, sărutând şi el mâna acestuia. După ce se termină cântarea, diaconul, stând înaintea sfintelor uşi, înalţă Sfânta Evanghelie cu icoana Învierii spre popor şi zice:

Diaconul: Înţelepciune, drepţi!

Diaconul intră în sfântul altar prin sfintele uşi. Preotul se pleacă către străni, intră în altar şi, luând Sfânta Evanghelie, o aşează pe Sfânta Masă.

Strana: Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos. Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu,

(Duminica) Cel ce ai înviat din morţi, pe noi, cei ce-Ţi cântăm Ţie: Aliluia.

(în zilele săptămânii) Cel ce eşti minunat întru sfinţi…

La praznicile împărăteşti, în loc de Veniţi să ne închinăm…, se cântă stihurile speciale.

După această cântare se cântă troparele şi condacele potri vite.

După ce se cântă condacele, diaconul, stând între sfintele uşi, cu faţa către credincioşi şi, ţinând orarul în mâna dreaptă, zice:

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Şi întorcându-se în dreapta preotului îşi pleacă capul către acesta.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul zice cu glas încet către preot:

Diaconul: Binecuvântează, părinte, vremea cântării celei întreit-sfinte.

Preotul îl binecuvântează pe cap zicând:

Preotul: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea, – (Pauză)

La sărbătorile mai însemnate şi mai cu seamă când slujba se face în sobor, preotul se opreşte după cuvintele : … acum şi pururea, iar diaconul se apropie de sfintele uşi şi arătând cu orarul către icoana Mântuitorului, zice:

Diaconul: Doamne, mântuieşte pe cei binecredincioşi.

Cei care se află în altar cântă zicând aceleaşi cuvinte.

Diaconul: Doamne, mântuieşte pe cei binecredincioşi (de două ori)

De fiecare dată, strana răspunde cu aceleaşi cuvinte.

Diaconul: Şi ne auzi pe noi.

Este de asemenea obiceiul ca cei din altar să cânte Şi ne auzi pe noi.

După aceasta, diaconul, cu glas mare şi înălţând orarul, zice:

Diaconul: Şi în vecii vecilor.

Când slujeşte preotul singur, zice el însuşi: Doamne, mântuieşte pe cei binecredincioşi. Apoi el cântă singur: Şi ne auzi pe noi, după care zice: Şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

În zilele de praznic, se poate zice şi altă cântare.

În timpul acestei cântări, preotul citeşte în taină:

Rugăciunea Cântării celei Întreit-sfinte

Preotul: Dumnezeule cel sfânt, Care întru sfinţi Te odihneşti, Cel ce cu glas întreit-sfânt eşti lăudat de serafimi şi slăvit de heruvimi şi de toată puterea cerească închinat; Cel ce dintru nefiinţă întru fiinţă ai adus toate; Care ai zidit pe om după chipul şi asemănarea Ta şi cu tot harul Tău l-ai împodobit; Cel ce dai înţelepciune şi pricepere celui ce cere, şi nu treci cu vederea pe cel ce greşeşte, ci pui pocăinţa spre mântuire; Care ne-ai învrednicit pe noi, smeriţii şi nevrednicii robii Tăi, şi în ceasul acesta, a sta înaintea slavei sfântului Tău jertfelnic şi a-Ţi aduce datorita închinare şi preaslăvire: Însuţi Stăpâne, primeşte şi din gurile noastre, ale păcătoşilor, întreit-sfânta cântare şi ne cercetează pe noi întru bunătatea Ta. Iartă-ne nouă toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie; sfinţeşte sufletele şi trupurile noastre şi ne dă nouă să slujim Ţie cu cuvioşie în toate zilele vieţii noastre. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor care din veac au bine-plăcut Ţie. Că sfânt eşti Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul şi diaconul se închină înaintea Sfintei Mese de fiecare dată când se cântă Sfinte Dumnezeule…

La SlavăŞi acum…, diaconul, de la locul lui, arătând cu orarul spre proscomidiar, zice către preot:

Diaconul: Porunceşte, părinte.

Preotul merge la proscomidiar îşi pleacă capul şi zice:

Preotul: Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Apoi diaconul arată către scaunul de sus şi zice:

Diaconul: Binecuvântează, părinte, scaunul cel de sus.

Diaconul rămâne în dreptul colţului sfintei mese. Preotul, se întoarce către Sfânta Masă, apoi merge către scaunul cel de sus, zicând:

Preotul: Binecuvântat eşti pe scaunul slavei împărăţiei Tale, Cel ce şezi pe heruvimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul stă cu faţa către credincioşi în dreapta scaunului de sus, locul din mijloc fiind rezervat episcopului.

După SlavăŞi acum…, diaconul stând între sfintele uşi zice:

Diaconul: Puternic.

Şi strana cântă Sfinte Dumnezeule….

Apostolul

După plinirea Cântării celei întreit-sfinte, diaconul venind între sfintele uşi, cu faţa spre credincioşi, zice:

Diaconul: Să luăm aminte.

Preotul: Pace tuturor.

Cititorul: Şi duhului tău.

Clericii merg şi stau înaintea scaunului înalt.

Cititorul stă în mijlocul bisericii cu faţa la altar şi cântă prochimenul Apostolului. Apoi diaconul zice:

Diaconul: Înţelepciune.

Şi citeţul: Din Epistola către…

Diaconul: Să luăm aminte.

Cititorul, cu faţa la altar, citeşte Epistola.

Diaconul ia cădelniţa cu tămâie şi vine către preot pentru a primi binecuvântarea , apoi cădeşte Sfânta Masă împrejur şi în sfântul altar şi pe preot, apoi iese din altar şi cădeşte după rânduială icoanele, jeţul arhieresc, strănile, pe citeţ şi, din mijlocul bisericii, pe ceilalţi credincioşi. Apoi, intră în sfântul altar, cădind.

Evanghelia

Întorcându-se către Sfânta Masă, preotul citeşte încetişor rugăciunea dinaintea Evangheliei.

Preotul: Străluceşte în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Stăpâne, lumina cea curată a cunoaşterii Dumnezeirii Tale şi deschide ochii gândului nostru spre înţelegerea evanghelicelor Tale propovăduiri. Pune în noi şi frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele trupului călcând, vieţuire duhov nicească să petrecem, cugetând şi făcând toate cele ce sunt spre bună-plăcerea Ta. Că Tu eşti luminarea sufle te lor şi a trupurilor noastre, Hristoase Dumneze ule şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Diaconul, isprăvind de cădit, pune cădelniţa la locul ei, se apropie de preot şi primeşte de la el Sfânta Evanghelie şi, închinându-se înaintea Sfintei Evanghelii, o ia cu amândouă mâinile şi pune capătul orarului peste ea.

După citirea Apostolului, preotul stă între sfintele uşi cu faţa spre credincioşi şi zice:

Preotul: Pace ţie, cititorule.

Citeţul: Şi duhului tău

Strana: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Diaconul iese cu Sfânta Evanghelie prin sfintele uşi. Înaintea lui merg doi purtători cu sfeşnice cu lumânări; diaconul zice:

Diaconul: Binecuvântează, părinte, pe binevestitorul Sfântului Apostol şi Evanghelist (N)

Preotul, binecuvântându-l, zice:

Preotul: Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului, întru tot lăudatului Apostol şi Evanghelist (N) săţi dea ţie, celui ce binevesteşti, cuvânt cu putere multă, spre plinirea Evangheliei iubitului Său Fiu, a Domnului nostru Iisus Hristos.

Diaconul: Amin.

În zilele săptămânii, preotul binecuvântează pe diacon în taină.

După aceasta, diaconul (sau preotul dacă nu este diacon) stă între sfintele uşi cu faţa către credincioşi, şi zice:

Diaconul: Înţelepciune, drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie.

Preotul: Pace tuturor!

Preotul stă între sfintele uşi, cât timp diaconul citeşte din Sfânta Evanghelie.

Strana: Şi duhului tău.

Diaconul: Din Sfânta Evanghelie de la (N) citire.

Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie.

Preotul sau diaconul al doilea zice:

Preotul: Să luăm aminte.

Dacă nu este diacon, preotul citeşte Sfânta Evanghelie, dintre sfintele uşi, având de-a dreapta şi de-a stânga câte un sfeşnic cu lumânare aprinsă.

După citirea Sfintei Evanghelii, diaconul îndreaptă cartea către preot care zice::

Preotul: Pace ţie, celui ce ai binevestit.

Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie.

Preotul, primind Sfânta Evanghelie de la diacon, o sărută şi-i binecuvântează pe credincioşi cu ea în semnul crucii după care o aşează pe Sfânta Masă deasupra sfântului antimis.

După citirea textului Evangheliei, urmează de obicei tâlcuirea ei (predica).

După predică, dacă se ţine acum, se închid sfintele uşi, iar diaconul stând în faţa sfintelor uşi, în mijlocul bisericii, zice:

Ectenia cererii stăruitoare

Diaconul: Să zicem toţi, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru să zicem.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Doamne, Atotstăpânitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori).

În acest timp, preotul zice în taină Rugăciunea cererii stăruitoare.

Diaconul sau, dacă nu este diacon, preotul, zice:

Diaconul: Încă ne rugăm pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şpentru (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)ţ, şi pentru toţi fraţii noştri întru Hristos.

Încă ne rugăm (aici se pomeneşte Cârmuirea tării, după îndrumările Sfântului Sinod), pentru sănătatea şi mântuirea lor.

Încă ne rugăm pentru fraţii noştri: preoţi, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi şi monahii şi pentru toţi cei întru Hristos fraţi ai noştri.

Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfânt locaşului acestuia şi pentru toţi cei mai dinainte adormiţi părinţi şi fraţi ai noştri dreptmăritori creştini, care odihnesc aici şi pretutindeni.

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu enoriaşi, ctitori şi binefăcători ai sfântului locaşului acestuia.

Aici se pot pune ectenii pentru diferite cereri.

Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânta şi întru tot cinstită bise rica aceasta, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce cântă şi pentru poporul ce stă înainte şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.

Rugăciunea cererii stăruitoare

Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, primeşte această rugăciune stăruitoare de la robii Tăi şi ne miluieşte pe noi, după mulţimea milei Tale, şi trimite îndurările Tale peste noi şi peste tot poporul Tău, care aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.

Preotul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

*

* *

Ectenia pentru pomenirea morţilor

Acum se poate zice ectenia pentru cei chemaţi, potrivit cerinţelor parohiei. De obicei nu se zice în zilele de duminică, în sărbătoarea Învierii sau în zilele de sărbătoare:

Diaconul: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Strana: Doamne miluieşte. (de 3 ori)

Diaconul: Încă ne rugăm pentru odihna sufletelor adormiţilor robilor lui Dumnezeu (N), şi pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.

Strana: Doamne miluieşte. (de trei ori)

Diaconul: Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele lor unde drepţii se odihnesc.

Strana: Doamne miluieşte. (de trei ori)

Diaconul: Mila lui Dumnezeu, împărăţia cerului şi iertarea păcatelor lor, de la Hristos, Împăratul cel fără de moarte şi Dumnezeul nostru, să cerem.

Strana: Dă Doamne.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieşte.

Preotul: Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, Care ai călcat moartea şi pe diavolul l-ai surpat şi ai dăruit viaţă lumii Tale, Însuţi Doamne, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi (N), în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea. Şi orice greşeală au săvârşit ei cu cuvântul, cu lucrul, sau cu gândul, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, iartă-le lor. Că nu este om, care să fie viu şi să nu greşească; numai Tu singur eşti fără de păcat; dreptatea Ta este dreptate în veac şi cuvântul Tău, adevărul.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Preotul: Că Tu eşti învierea şi viaţa şi odihna robilor Tăi (N), Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Diaconul, sau dacă nu este diacon, preotul:

Diaconul: Întru fericita adormire, veşnică odihnă dă, Doamne, sufletelor adormiţilor robilor Tăi, celor ce s-au pomenit acum, şi le fă lor veşnică pomenire.

Şi se cântă, în altar o dată, apoi la străni de două ori: Veşnică pomenire.

Strana: Veşnică pomenire.

Ectenia pentru cei chemaţi

Preotul începe să desfacă sfântul antimis. Totuşi Ectenia şi Rugăciunea pentru cei chemaţi pot fi omise în unele situaţii. În acest caz antimisul se desface la zicerea Ecteniei Cererii Stăruitoare, înaintea ecfonisului. Dacă se omite Ectenia pentru cei chemaţi, diaconul zice acum Ectenia pentru credincioşi.

Diaconul: Rugaţi-vă cei chemaţi, Domnului.

Preotul desface partea din stânga sa.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Cei credincioşi, pentru cei chemaţi să ne rugăm, ca Domnul să-i miluiască pe dânşii.

Preotul desface partea din dreapta sa.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Să-i înveţe pe dânşii cuvântul adevărului .

Preotul desface partea de jos.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Să le descopere lor Evanghelia dreptăţii.

Preotul desface pertea de sus.

Strana: Doamne miluieşte.

Apoi preotul începe să şteargă cu buretele sfântul antimis, din toate părţile, spre îndoitura din dreapta.

Diaconul: Să-i unească pe dânşii cu Sfânta Sa sobornicescă şi apostolească Biserică.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Mântuieşte, miluieşte, apără şi-i păzeşte pe dânşii, Dumnezeule, cu harul Tău.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Cei chemaţi, capetele voastre Domnului să le plecaţi.

Strana: Ţie, Doamne.

Rugăciunea pentru cei chemaţi

Preotul citeşte în taină:

Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce întru cele de sus locuieşti şi spre cei smeriţi priveşti, Care ai trimis mântuire neamului omenesc pe Unul-Născut Fiul Tău şi Dumnezeu, pe Domnul nostru Iisus Hristos, caută spre robii Tăi cei chemaţi, care şi-au plecat grumajii înaintea Ta, şi-i învredniceşte pe dânşii, la vremea potrivită, de baia naşterii celei de a doua, de iertarea păcatelor şi de veşmântul nestricăciunii; uneşte-i pe dânşii cu sfânta Ta sobornicească şi apostolească Biserică şi-i numără pe dânşii cu turma Ta cea aleasă.

Preotul zice ecfonisul în timp ce însemnează cruciş cu buretele deasupra sfântului antimis. Apoi îl sărută şi îl pune la locul lui, sus în dreapta antimisului.

Preotul: Ca şi aceştia împreună cu noi să slăvească preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Diaconul zice din mijlocul bisericii:

Diaconul: Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi.

Iar de este un al doilea diacon, zice şi acesta, dintre sfintele uşi:

Cei chemaţi, ieşiţi.

Apoi iarăşi diaconul, din mijlocul bisericii:

Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi.

Diaconul, dintre sfintele uşi:

Ca nimeni dintre cei chemaţi (să nu rămână).

Dacă este numai un singur diacon, ori de slujeşte preotul singur, preotul zice tot dialogul:

Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi.

Cei chemaţi, ieşiţi.

Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi.

Ca nimeni dintre cei chemaţi (să nu rămână).

Liturghia CredincioŞilor

Prima ectenie pentru credincioşi

Diaconul, din mijlocul bisericii, zice:

Diaconul: Câţi suntem credincioşi, iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieşte.

Se închide perdeaua de la sfintele uşi. Strana cântă din nou:

Strana: Doamne miluieşte.

Preotul citeşte în taină Prima rugăciune pentru credincioşi

Diaconul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Strana: Doamne miluieşte.

Rugăciunea întâi pentru credincioşi

Preotul: Mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeul Puterilor, Care ne-ai învrednicit pe noi a sta şi acum înaintea sfântului Tău jertfelnic şi a cădea la îndurările Tale, pentru păcatele noastre şi pentru păcatele cele din neştiinţă ale poporului. Primeşte Dumnezeule, rugăciunea noastră; fă-ne să fim vrednici a-Ţi aduce rugăciuni, cereri şi jertfe fără de sânge pentru tot poporul Tău; şi ne învredniceşte pe noi, pe care ne-ai pus întru această slujbă a Ta, cu puterea Duhului Tău celui Sfânt, ca fără de osândă şi fără de sminteală, întru mărturia curată a cugetului nostru, să Te chemăm pe Tine în toată vremea şi în tot locul şi, auzindu-ne pe noi, milostiv să ne fii nouă, întru mulţimea bunătăţii Tale.

Diaconul: Înţelepciune!

Preotul: Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

A Doua Ectenie pentru Credincioşi

Diaconul: Iară şi iară cu pace, Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieşte. (acum şi la urmă toa rele ectenii de cerere)

Următoarele ectenii de cerere se zic numai dacă slujeşte şi un diacon. Dacă preotul slujeşte singur, el citeşte în taină a doua Rugăciune pentru credincioşi.

Diaconul: Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dum nezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fim noi izbăviţi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Dacă preotul slujeşte singur el continuă de aici.

Diaconul : Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Strana: Doamne miluieşte.

Rugăciunea a doua pentru credincioşi

Preotul: Iarăşi şi de multe ori cădem la Tine şi ne rugăm Ţie, Bunule şi Iubitorule de oameni, ca privind spre rugăciunea noastră, să curăţeşti sufletele şi trupurile noastre de toată necurăţia trupului şi a duhului şi să ne dai nouă să stăm nevinovaţi şi fără de osândă înaintea sfântului Tău jertfelnic. Şi dăruieşte, Dumnezeule, şi celor ce se roagă împreună cu noi spor în viaţă, în credinţă şi în înţelegerea cea duhov nicească. Dă lor săŢi slujească totdeauna cu frică şi cu dragoste şi întru nevinovăţie şi fără osândă să se împărtăşească cu Sfintele Tale Taine şi să se învrednicească de cereasca Ta împărăţie.

Diaconul: Înţelepciune.

Diaconul intră în altar prin uşa dinspre miazănoapte.

Preotul: Ca sub stăpânirea Ta totdeauna fiind păziţi, Ţie slavă să înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cântă cântarea heruvimică până la: Ca pe împăratul…

Strana: Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească să o lepădăm.

Preotul citeşte în taină Rugăciunea din timpul cântării heruvimice:

Rugăciunea din timpul

cântării heruvimice

Preotul: Nimeni din cei legaţi cu pofte şi cu desfătări trupeşti nu este vrednic să vină, să se apropie, sau să slujească Ţie, Împăratul slavei; căci a sluji Ţie este lucru mare şi înfricoşător chiar pentru puterile cele cereşti. Dar, totuşi, pentru iubirea Ta de oameni cea negrăită şi nemăsurată, fără mutare şi fără schimbare Te-ai făcut om, şi Arhiereu al nostru Te-ai făcut, şi, ca un Stăpân a toate, ne-ai dat slujba sfântă a acestei jertfe liturgice şi fără sânge; că singur Tu, Doamne Dumnezeul nostru, stăpâneşti cele cereşti şi cele pământeşti, Care Te porţi pe scaunul heruvimilor, Domnul serafimilor şi Împăratul lui Israel, Cel ce singur eşti Sfânt şi întru sfinţi Te odihneşti. Deci pe Tine Te rog, Cel ce singur eşti bun şi binevoitor, caută spre mine păcătosul şi netrebnicul robul Tău, şi-mi curăţeşte sufletul şi inima de cugete viclene; şi învredniceşte-mă, cu puterea Sfântului Tău Duh, pe mine, cel ce sunt îmbrăcat cu harul preoţiei, să stau înaintea sfintei Tale mese acesteia şi să jertfesc sfântul şi preacuratul Tău Trup şi scumpul Tău Sânge. Căci la Tine vin, plecându-mi grumajii mei şi mă rog Ţie: Să nu întorci faţa Ta de la mine, nici să mă lepezi dintre slujitorii Tăi, ci binevoieşte săŢi fie aduse darurile acestea de mine păcătosul şi nevrednicul robul Tău. Că Tu eşti Cel ce aduci şi Cel ce Te aduci, Cel ce primeşti şi Cel ce Te împarţi, Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

După ce preotul a zis rugăciunea, el şi diaconul zic în taină cântarea heruvimică de trei ori, făcând câte o închinăciune la fiecare sfârşit.

Cântarea heruvimică

Preotul: Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească să o lepădăm…

Diaconul: …Ca pe Împăratul tuturor, să primim pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngereşti. Aliluia, aliluia, aliluia.

Şi de nu s-a făcut mai înainte acoperirea Cinstitelor Daruri la proscomidiar, se face acum. Se ridică apoi perdeaua şi se deschid sfintele uşi. Diaconul dă cădelniţa preotului, şi, luând o lumânare aprinsă merge înaintea preotului care tămâiază Sfânta Masă împrejur, altarul tot şi ieşind prin sfintele uşi, tămâiază icoanele şi pe credincioşi. Preotul zice în taină Psalmul 50 până la versul Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit…. Dacă este timp el poate zice şi alte tropare de umilinţă. Întorcându-se la Sfânta Masă, preotul dă cădelniţa diaconului. Amândoi fac apoi două închinăciuni înaintea Sfintei Mese, zicând:

Preotul: Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul şi mă miluieşte.

După aceea preotul sărută sfântul antimis, Sfânta Cruce şi Sfânta Masă. Diaconul sărută numai Sfânta Masă. Mai fac apoi amândoi o închinăciune şi se întorc plecându-se, dintre sfintele uşi, către credincioşi. Merg după aceea la proscomidiar şi închinându-se de trei ori, zic:

Dumnezeule curăţeşte-mă pe mine păcătosul şi mă miluieşte.

Diaconul: Ridică, părinte.

Preotul, luând Aerul îl pune pe umerii diaconului, zicând:

Preotul: Ridicaţi mâinile voastre la cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul.

El dă sfântul disc diaconului, care îl ţine în dreptul frunţii. Preotul însuşi ia sfântul potir. Diaconul iese înaintea preotului prin uşa dinspre miazănoapte făcând Ieşirea cu Cinstitele Daruri sau Vohodul. Dacă sunt doi diaconi, preotul pune mai întâi pe umerii celui de al doilea un Aer, dându-i apoi cădelniţa. Al doilea diacon merge înaintea diaconului întâi. Iar de slujeşte numai preotul, face el singur Vohodul, având Aerul pe umeri, potirul în mâna dreaptă şi discul în mâna stângă.

Când sunt mai mulţi preoţi şi diaconi, cel dintâi dintre preoţi, împreună cu diaconii, se pleacă către credincioşi. Apoi vin şi ceilalţi preoţi începând de la cei cu rang mai mare, care se închină după rânduială şi vin în faţa proscomidiarului, având în mâna dreaptă fiecare câte o sfântă cruce, şi, la nevoie, chiar cartea Dumnezeieştii Liturghii. Preotul care a făcut Proscomidia poartă copia şi linguriţa. Şi fac Vohodul, mergând unul după altul în urma preotului celui dintâi şi când ajung în mijlocul bisericii, se întorc cu faţa spre apus. Când nu sunt diaconi, atât sfântul disc cât şi sfântul potir se iau de către întâiul dintre preoţi.

Ieşind deci din sfântul altar, întâiul dintre diaconi zice cu glas mare:

Ieşirea cu Cinstitele Daruri

Diaconul: Pe voi pe toţi, dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin. (Acum şi la următoarele ectenii de cerere)

Al doilea diacon, mergând înaintea primului diacon, se opreeşte în faţa icoanei Sfintei Fecioare. Primul dintre diaconi intra în altar şi stă în dreapta, aşteptându-l pe preot să intre cu Sfântul Potir. Când preotul intră în altar, al doilea diacon îl cădeşte şi apoi intră şi el prin uşa dinspre miazănoapte. Înainte de a intra în altar, preotul zice următoarele ectenii de cerere:

Preotul: Pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şpe (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)ţ, să-l pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Pe (aici se pomeneşte Cârmuirea ţării, după îndrumările Sfântului Sinod), să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Pe fraţii noştri: preoţi, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi şi monahii şi pe toţi cei din clerul bisericesc să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru înpărăţia Sa.

Pe adormiţii întru fericire patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, Miron, Nicodim, Justinian şi Iustin, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Pe fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfântului locaşului acestuia şi pe alţi ctitori, miluitori şi făcători de bine, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Pe ostaşii români căzuţi pe câmpurile de luptă pentru apărarea ţării, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Pe cei ce au adus aceste daruri şi pe cei pentru care s-au adus, vii şi morţi să-i pomenască Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Pe toţi cei adormiţi din neamurile noastre, strămoşi, moşi, părinţi, fraţi, surori şi pe toţi cei dintr-o rudenie cu noi, pe fiecare după numele său, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Nu se citesc acum pomelnice.

Întâiul dintre preoţi zice, făcând semnul Sfintei Cruci cu potirul spre credincioşi:

Preotul: Şi pe voi pe toţi, dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cântă mai departe cântarea heruvimică de la Ca pe Împăratul… până la sfârşit.

Strana: …Ca pe Împăratul tuturor, să primim pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngereşti. Aliluia, aliluia, aliluia.

Când preoţii intră în altar, întâiul dintre diaconi zice către preotul care duce sfântul potir:

Diaconul: Preoţia ta să o pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Preotul zice către diacon:

Preotul: Diaconia ta să o pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Şi pune sfântul potir pe antimis şi ia sfântul disc de la diacon, îl aşează pe Sfânta Masă în stânga sfântului potir, întocmai ca la proscomidiar, zicând:

Preotul: Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus.

În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplându-le, Cel ce eşti necuprins.

Ca un purtător de viaţă şi mai înfrumuseţat decât raiul cu adevărat şi decât toată cămara împărătească mai luminat s-a arătat, Hristoase, mormântul Tău, izvorul învierii noastre.

Se închid sfintele uşi şi perdeaua lor. Preotul ia aco-perămintele de pe sfântul disc şi de pe sfântul potir, le pune pe Sfânta Masă. După ce a luat Aerul de pe umerii diaconului, îl cădeşte, apoi îl aşează peste Cinstitele Daruri, zicând:

Preotul: Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus.

Luând cădelniţa, preotul cădeşte Cinstitele Daruri de trei ori, zicând:

Preotul: Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sio nului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.

Diaconul: Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot, atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Preotul dă înapoi cădelniţa. Plecându-şi capul, zice către diacon:

Preotul: Pomeneşte-mă, frate şi împreună-slujitorule.

Diaconul: Preoţia ta să o pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Apoi diaconul îşi pleacă capul şi ţinând orarul cu trei degete ale mâinii drepte, zice:

Diaconul: Roagă-te pentru mine, părinte.

Preotul: Duhul Sfânt să vină peste tine şi puterea Celui preaînalt să te umbrească.

Diaconul: Acelaşi Duh să lucreze împreună cu noi în toate zilele vieţii noastre. Pomeneşte-mă, părinte.

Preotul îl binecuvântează pe diacon şi zice:

Diaconul: Să te pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Diaconul sărută dreapta preotului, iese prin uşa dinspre miazănoapte şi mergând la locul cel obişnuit, înaintea sfintelor uşi, zice:

Diaconul: Să plinim rugăciunea noastră Domnului.

Strana: Doamne miluieşte. (Acum şi la urmă toarele ectenii de cerere)

Diaconul: Pentru Cinstitele Daruri ce sunt puse înainte, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

După aşezarea Cinstitelor Daruri pe Sfânta Masă, diaconul îşi urmează ectenia, în timp ce preotul zice în taină Rugăciunea punerii-înainte.

Dacă sunt mai mulţi preoţi, Sărutul Păcii poate să înceapă în timpul acestei ectenii de cerere.

Diaconul: Ziua toată desăvârşită, sfântă, în pace şi fără de păcat, la Domnul să cerem.

Strana: Dă Doamne. (Acum şi la următoarele ectenii de cerere)

Diaconul: Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor al sufletelor şi al trupurilor noastre, la Domnul să cerem.

Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, la Domnul să cerem.

Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace lumii, la Domnul să cerem.

Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă a o săvârşi, la Domnul să cerem.

Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, să cerem.

Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.

Strana: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Diaconul: Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Strana: Ţie, Doamne.

Rugăciunea punerii – înainte

Preotul: Doamne, Dumnezeule, Atotţiitorule, Cel ce eşti singur Sfânt, Care primeşti jertfă de laudă de la cei ce Te cheamă pe Tine cu toată inima, primeşte şi rugăciunea noastră a păcătoşilor şi o du la sfântul Tău jertfelnic; fă-ne vrednici a-Ţi aduce Ţie daruri şi jertfe duhovniceşti, pentru păcatele noastre şi pentru cele din neştiinţă ale poporului. Şi ne învredniceşte să aflăm har înaintea Ta, ca să fie bineprimită jertfa noastră şi să se sălăşluiască Duhul cel bun al harului Tău peste noi, peste aceste daruri puse înainte şi peste tot poporul Tău.

Preotul: Cu îndurările Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care eşti binecuvântat, împreună cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Preotul stă cu faţa spre credincioşi şi îi binecuvântează.

Sărutul păcii

Preotul: Pace tuturor.

Strana: Şi duhului tău.

Diaconul: Să ne iubim unii pe alţii, ca într-un gând să mărturisim.

Strana: Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.

Preotul se închină de trei ori, zicând de fiecare dată:

Preotul: Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea, Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu.

Imnul aceasta îl poate cânta clerul din altar, corul sau un cântăreţ.

Preotul sărută sfântul disc, sfântul potir şi marginea Sfintei Mese. Diaconul, face semnul crucii şi sărută crucea de pe orarul său.

De vor sluji mai mulţi preoţi, cel dintâi dintre preoţii împreună-slujitori, după ce s-a închinat Cinstitele Daruri, trece în partea dinspre miazăzi a altarului. Al doilea preot sărută şi el Cinstitele Daruri şi merge la cel dintâi care zice: Hristos în mijlocul nostru! Al doilea preot răspunde: Este şi va fi! Se sărută unul pe altul pe umeri şi cel dintâi zice: Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Cel de-al doilea preot trece în dreapta celui dintâi şi aşteaptă amândoi până ce ceilalţi preoţi sărută Sfintele Daruri şi vin la ei să schimbe sărutul păcii.

Dacă sunt mai mulţi diaconi, ei nu sărută Cinstitele Daruri, ci fiecare sfânta cruce de pe orarul său şi apoi unul pe altul, rostind aceleaşi cuvinte şi făcând întocmai ca şi preoţii.

Diaconul care a zis ectenia zice de la locul său cu glas tare:

Diaconul: Uşile, uşile, cu înţelepciune să luăm aminte!

Se ridică perdeaua sfintelor uşi. Preotul ridică Aerul deasupra Cinstitelor Daruri şi îl clatină singur, ori cu ceilalţi preoţi împreună-slujitori, dacă sunt mai mulţi. El zice, împreună cu credincioşii, Simbolul credinţei şi după cuvintele şi a înviat a treia zi sărută Aerul şi îl aşează la o parte împreună cu celelalte acoperăminte.

Simbolul credinţei (Crezul)

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.

Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii: Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om;

Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat;

Şi a înviat a treia zi, după Scripturi;

Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui;

Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică;

Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor;

Aştept învierea morţilor;

Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Pregătirea pentru Sfinţirea

Cinstitelor Daruri

Diaconul: Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, Sfânta Jertfă cu pace a o aduce.

Strana: Mila păcii, jertfa laudei.

Diaconul îşi face semnul crucii, intră în sfântul altar, ia un acoperământ şi apără cu evlavie Cinstitele Daruri. Se deschid sfintele uşi. Preotul, luând în mână o cruce de pe Sfânta Masă, şi stând între sfintele uşi, îi binecuvântează pe credincioşi zicând:

Preotul: Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împăr tăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi.

Strana: Şi cu duhul tău.

Preotul, înălţând Sfânta Cruce, zice tot cu faţa spre credincioşi:

Preotul: Sus să avem inimile.

Strana: Avem către Domnul.

Preotul se întoarce către icoana Mântuitorului, se pleacă şi zice:

Preotul: Să mulţumim Domnului.

Preotul se întoarce apoi la Sfânta Masă. Se închid sfintele uşi şi perdeaua.

Strana: Cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimei celei de o fiinţă şi nedespărţită.

Rugăciunile de sfinţire a Cinstitelor Daruri:

Preotul: Cu vrednicie şi cu dreptate este a-Ţi cânta Ţie, pe Tine a Te binecuvânta, pe Tine a Te lăuda, Ţie a-Ţi mulţumi, Ţie a ne închina, în tot locul stăpânirii Tale; căci Tu eşti Dumnezeu negrăit şi necuprins cu gândul, nevăzut, neajuns, pururea fiind şi acelaşi fiind: Tu şi Unul-Născut Fiul Tău şi Duhul Tău cel Sfânt. Tu din nefiinţă la fiinţă ne-ai adus pe noi, şi căzând noi, iarăşi ne-ai ridicat şi nu Te-ai depărtat, toate făcându-le, până ce ne-ai suit la cer şi ne-ai dăruit împărăţia Ta ce va să fie. Pentru toate acestea mulţumim Ţie şi Unuia-Născut Fiului Tău şi Duhului Tău celui Sfânt, pentru toate pe care le ştim şi pe care nu le ştim; pentru binefacerile Tale cele arătate şi cele nearătate, ce ni s-au făcut nouă. Mulţumim Ţie şi pentru Liturghia aceasta, pe care ai binevoit a o primi din mâinile noastre, deşi stau înaintea Ta mii de arhangheli şi zeci de mii de îngeri, heruvimii cei cu ochi mulţi şi se rafimii cei cu câte şase aripi, care se înalţă zburând…

Diaconul, sau dacă nu este diacon, preotul face cu sfânta steluţă semnul crucii deasupra sfântului disc, atingând cu ea în cele patru părţi ale sfântului disc, când preotul zice cu glas tare:

Preotul: Cântare de biruinţă cântând, strigând, glas înălţând şi grăind:

Preotul sărută sfânta steluţă şi o pune deoparte.

Strana: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot! Plin este cerul şi pământul de slava Ta! Osana întru cei de sus! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Diaconul stă în dreapta preotului, apără Cinstitele Daruri cu un acoperământ. Preotul zice în taină:

Preotul: Cu aceste fericite Puteri şi noi, Iubitorule de oameni, Stăpâne, strigăm şi grăim: Sfânt eşti şi Preasfânt, Tu şi Unul-Născut Fiul Tău şi Duhul Tău cel Sfânt. Sfânt eşti şi Preasfânt şi slava Ta este plină de măreţie. Căci Tu ai iubit lumea Ta atât de mult încât pe Unul-Născut Fiul Tău L-ai dat, ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Şi Acesta venind şi toată rânduiala cea pentru noi plinind, în noaptea întru care a fost vândut şi mai vârtos Însuşi pe Sine S-a dat pentru viaţa lumii, luând pâinea cu sfintele şi preacuratele şi fără prihană mâinile Sale, mulţumind şi binecuvântând, sfinţind şi frângând, a dat Sfinţilor Săi Ucenici şi Apostoli, zicând:

Diaconul, ţinând orarul cu trei degete de la mâna dreaptă, arată preotului sfântul disc, preotul, arătând cu dreapta Sfântul Agneţ, zice:

Preotul: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, Care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor.

Strana: Amin.

Preotul continuă, zicând în taină:

Preotul: Asemenea şi paharul după cină zicând:

Diaconul arată cu orarul sfântul potir, când preotul, arătând cu dreapta spre sfântul potir, zice:

Preotul: Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, Care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor.

Strana: Amin.

Preotul continuă zicând în taină:

Preotul: Aducându-ne aminte, aşadar, de această poruncă mântuitoare şi de toate cele ce s-au făcut pentru noi: de cruce, de groapă, de învierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de şederea cea de-a dreapta, şi de cea de a doua şi slăvită iarăşi venire.

Diaconul pune acoperământul deoparte şi stând în faţa Sfântei Mese ia sfântul disc cu mâna dreaptă, şi sfântul potir cu cea stângă, cu mâna dreaptă peste cea stângă în chip de cruce, le înalţă deasupra sfântului antimis la Ţie Ţi-aducem…, coborându-le, face semnul crucii cu ele deasupra antimisului, în timp ce preotul zice:

Dacă nu este diacon, preotul face el cele de mai sus.

Preotul: Ale Tale dintru ale Tale, Ţie Ţi-aducem de toate şi pentru toate.

Strana: Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm, Ţie Îţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeul nostru.

În timpul acestei cântări preotul şi diaconul se închină de trei ori înaintea Sfintei Mese, zicând:

Clericii: Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul şi mă miluieşte.

Apoi preotul ridicându-şi mâinile zice troparul Ceasului al III-lea:

Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieşte nouă, celor ce ne rugăm Ţie.

Diaconul: Stih 1: Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.

Preotul şi diaconul se pleacă din nou şi preotul, ridicându-şi mâinile, zice:

Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieşte nouă, celor ce ne rugăm Ţie.

Diaconul: Stih 2: Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Preotul şi diaconul se pleacă din nou şi preotul, ridicându-şi mâinile, zice:

Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieşte nouă, celor ce ne rugăm Ţie.

Diaconul: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cuvintele diaconului care urmează nu se spun de către preot când acesta este singur. Când sunt mulţi preoţi, numai cel dintâi sfinţeşte Cinstitele Daruri.

Preotul zice în taină:

Preotul: Încă aducem Ţie această slujbă duhov nicească şi fără de sânge, şi Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte.

Diaconul îşi pleacă capul, arată cu orarul sfânta pâine şi zice încet:

Diaconul: Binecuvântează, părinte, sfânta pâine.

Preotul binecuvântează peste Sfântul Agneţ, zicând:

Preotul: Şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău.

Diaconul: Amin.

Diaconul arată spre Sfântul Potir şi zice:

Diaconul: Binecuvântează, părinte, sfântul potir.

Preotul binecuvântează sfântul potir, zicând:

Preotul: Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău.

Diaconul: Amin.

Diaconul arată către amândouă Sfintele, şi zice:

Diaconul: Binecuvântează-le, părinte, pe amândouă.

Preotul face odată semnul crucii asupra sfântului disc şi asupra sfântului potir, zicând:

Preotul: Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt.

Diaconul: Amin, Amin, Amin.

Preotul şi diaconul se pleacă de trei ori, până la pământ. Apoi diaconul zice:

Diaconul: Pomeneşte-mă, părinte, pe mine păcătosul.

Preotul: Să te pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Diaconul apără Sfintele Taine cu acoperământul. Dacă este numai un preot, el acoperă sfântul potir cu un acoperământ mic. Apoi continuă:

Preotul: Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăşi, spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă.

Încă aducem Ţie această slujbă duhovnicească pentru cei adormiţi întru credinţă: strămoşi, părinţi, patriarhi, prooroci, apostoli, propovăduitori, evanghelişti, mucenici, mărturisitori, pustnici şi pentru tot sufletul cel drept, care s-a săvârşit întru credinţă.

Preotul şi diaconul cad în genunchi privind spre dumneze iescul Trup şi Sânge al Domnului. Terminându-se la strană imnul Pe Tine Te lăudăm…, preotul ridică perdeaua uşilor împărăteşti şi tămâind Sfintele Taine zice:

Preotul: Mai ales pentru Preasfânta, curata, prea binecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria:

Preotul dă cădelniţa diaconului care cădeşte Sfânta Masă împrejur, proscomidiarul, altarul, pe preot şi pe cei din altar. Dacă preotul slujeşte singur, el cădeşte numai în faţa Sfintei Mese. Diaconul pune cădelniţa la o parte şi citeşte pomelnicul bisericii pentru cei adormiţi. În acest timp la strană se cântă Axionul.

Axionul Născătoarei de Dumnezeu

La praznicele împărăteşti, axionul poate fi altul.

Strana: Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născă toare de Dumnezeu, cea pururea feri ci tă şi prea nevinovată şi maica Dum nezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de ase mănare decât se rafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul l-ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Înainte de terminarea Axionului Născătoarei de Dumnezeu se săvârşeşte sfinţirea anafurei. Luând de la diacon vasul cu anafură, preotul îl atinge de sfântul disc şi de sfântul potir, zicând în taină:

Preotul: Binecuvântată este anafura sfinţilor Tăi, Doamne, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Trebuie ştiut că: anfura se taie de obicei din prescura din care s-a scos Sfântul Agneţ. Dacă sunt credincioşi mulţi şi nu ajunge numai o prescură, se poate tăia şi prescura a doua, din care s-a scos părticica întru cinstea şi pomenirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Prin urmare, aceste două prescuri trebuie să fie întregi şi mai mari decât celelalte.

Preotul continuă:

Preotul: Pentru Sfântul Ioan Proorocul, Înaintemergătorul şi Botezătorul, pentru Sfinţii măriţii şi întru tot lăudaţii Apostoli, pentru Sfântul (N), a cărui pomenire o săvârşim, şi pentru toţi sfinţii Tăi; cu ale căror rugăciuni, cercetează-ne pe noi, Dumnezeule. Şi pomeneşte pe toţi cei adormiţi întru nădejdea învierii şi a vieţii celei de veci şi-i odihneşte pe dânşii, Dumnezeul nostru, acolo unde străluceşte lumina feţei Tale.

Încă Te rugăm: Pomeneşte, Doamne, pe toţi episcopii ortodocşi, care drept învaţă cuvântul adevărului Tău, toată preoţimea, cea întru Hristos diaconime şi tot cinul preoţesc şi monahicesc.

Încă aducem Ţie această slujbă duhovnicească pentru toată lumea, pentru sfânta sobornicească şi apostolească Biserică; pentru cei ce în curăţie şi în viaţă cinstită vieţuiesc, pentru (aici se pomeneşte cârmuirea ţării, după îndrumările Sfântului Sinod). Dă lor, Doamne, paşnică ocârmuire, ca şi noi, întru liniştea lor, viaţă paşnică şi netulburată să trăim, în toată cucernicia şi curăţia.

Dacă este timp, preotul citeşte încet pomelnicele viilor şi morţilor. Pentru cei vii zice:

Pentru mântuirea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu (N).

Iar pentru cei morţi zice:

Pentru iertarea păcatelor şi odihna sufletelor robilor lui Dumnezeu (N), în loc luminat, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea; odihneşte-i, Dumnezeul nostru, şi-i sălăşluieşte pe dânşii unde străluceşte lumina feţei Tale.

Acum preotul şi diaconul se spală pe mâini. După terminarea axionului Născătoarei de Dumnezeu, preotul spune cu glas tare:

Preotul: Întâi pomeneşte, Doamne, pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şpe (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)ţ, pe care-l dăruieşte sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău.

Strana: Pe toţi şi pe toate.

Diaconul pomeneşte încet la proscomidiar pomelnicul bi sericii pentru cei vii. Preotul se roagă în taină:

Preotul: Adu-Ţi aminte, Doamne, de oraşul (sau: de satul, sau: de sfânt locaşul) acesta, în care vieţuim şi de toate oraşele şi satele şi de cei ce cu credinţă vieţuiesc într-însele. Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer, de cei bolnavi, de cei ce pătimesc, de cei robiţi şi de mântuirea lor. Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei ce aduc daruri şi fac bine în sfintele Tale biserici, şi îşi aduc aminte de cei săraci; şi trimite peste noi toţi milele Tale.

Cu glas tare preotul spune următorul ecfonis:

Preotul: Şi ne dă nouă, cu o gură şi cu o inimă, a slăvi şi a cânta preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Diaconul înconjoară Sfânta Masă spre colţul din stânga plecându-şi capul şi preotul îl binecuvântează. Apoi diaconul iese prin uşa dinspre miazănoapte, mergând în mijlocul bisericii pentru rostirea ecteniei.

Strana: Amin.

Preotul, stând în dreptul sfintelor uşi se întoarce către cre dincioşi şi, binecuvântându-i cu mâna, zice ecfonisul:

Preotul: Şi să fie milele marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu voi cu toţi.

Strana: Şi cu duhul tău.

Se lasă perdeaua.

Ectenia de dinaintea Rugăciunii Domneşti

Diaconul: Pe toţi sfinţii pomenindu-i, iară şi iară cu pace, Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Pentru Cinstitele Daruri ce s-au adus şi s-au sfinţit, Domnului să ne rugăm.

Ca Iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, Cel ce le-a primit pe Dânsele în sfântul, cel mai presus de ceruri şi duhov nicescul Său jertfelnic, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, să ne trimită nouă dumneze iescul har şi darul Sfântului Duh, să ne rugăm.

Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

În timp ce diaconul îşi urmează ectenia, preotul zice în taină rugăciunea de dinaintea Rugăciunii Domneşti:

Diaconul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi Dumnezeule cu harul Tău.

Ziua toată desăvârşită, sfântă, în pace şi fără de păcat, la Domnul să cerem.

Strana: Dă, Doamne.

Diaconul: Înger de pace, credincios îndreptător al sufletelor şi al trupurilor noastre, la Domnul să cerem.

Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, la Domnul să cerem.

Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace lumii, la Domnul să cerem.

Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace întru pocăinţă a o săvârşi, la Domnul să cerem.

 

 

 

Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, să cerem.

Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Strana: Ţie, Doamne.

Rugăciunea de dinaintea Rugăciunii Domneşti

Preotul: Ţie, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Îţi încredinţăm toată viaţa şi nădejdea noastră şi cerem şi ne rugăm şi cu umilinţă cădem înaintea Ta: Învredniceşte-ne să ne împărtăşim cu cuget curat, cu cereştile şi înfricoşătoarele Tale Taine ale acestor sfinte şi duhovniceşti mese, spre lăsarea păcatelor, spre iertarea greşelilor spre împărtăşirea cu Sfântul Duh, spre moştenirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată, sau spre osândă.

Cu glas tare preotul zice ecfonisul:

Preotul: Şi ne învredniceşte pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire, fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tată, şi a zice:

Cel mai mare sau strana zice rar şi desluşit (dacă nu o cântă credincioşii) rugăciunea:

Rugăciunea Domnească

În timpul rugăciunii, diaconul îşi pune orarul cruciş peste piept.

Toţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ; pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri, şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Preotul zice ecfonisul:

Preotul: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Ridicând puţin perdeaua, preotul zice:

Preotul: Pace tuturor.

Strana: Şi duhului tău.

Diaconul: Capetele voastre, Domnului să le plecaţi.

Strana: Ţie, Doamne.

Preotul zice în taină rugăciunea de după Rugăciunea Domnească:

Preotul: Mulţumim Ţie, Împărate nevăzut, Cel ce toate le-ai făcut cu puterea Ta cea nemăsurată şi cu mulţimea milei Tale din nefiinţă la fiinţă toate le-ai adus. Însuţi, Stăpâne, caută din cer spre cei ce şi-au plecat Ţie capetele lor; că nu le-au plecat trupului şi sângelui, ci Ţie, înfricoşătorului Dumnezeu. Tu deci, Stăpâne, cele puse înainte nouă tuturor, spre bine le întocmeşte, după trebuinţa deosebită a fiecăruia: cu cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer împreună călătoreşte, pe cei bolnavi îi tămăduieşte, Cel ce eşti doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre.

Preotul zice cu glas tare:

Preotul: Cu harul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care eşti binecuvântat, împreună cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Preotul se roagă în taină:

Preotul: Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sfânt locaşul Tău şi de pe scaunul slavei împărăţiei Tale şi vino ca să ne sfinţeşti pe noi, Cel ce sus împreună cu Tatăl şezi şi aici în chip nevăzut, împreună cu noi eşti. Şi ne învredniceşte, prin mâna Ta cea puternică, a ni se da nouă Preacuratul Tău Trup şi Scumpul Tău Sânge şi prin noi la tot poporul.

Preotul şi diaconul se închină de trei ori, zicând în taină de fiecare dată:

Clericii: Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul şi mă miluieşte.

Diaconul sau, dacă nu este diacon, preotul zice cu glas tare:

Diaconul: Să luăm aminte…

Preotul, luând Sfântul Trup cu amândouă mâinile, Îl înalţă în semnul Sfintei Cruci, deasupra sfântului disc, zicând :

Preotul: …Sfintele, sfinţilor.

Strana: Unul Sfânt, unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.

Sfânta Împărtăşanie

Această cântare se schimbă în funcţie de zilele săptămânii şi se pot zice acum şi alte cântări.

Strana: Lăudaţi-l pe Domnul din ceruri; lăudaţi-L pe El întru cele înalte. Aliluia, aliluia, aliluia!

Diaconul intră în sfântul altar şi stă în dreapta preotului care ia Sfântul Trup în mâini. Diaconul zice:

Diaconul: Sfărâmă, părinte, Sfântul Trup.

Preotul sfărâmă Sfântul Trup în patru părţi, cu luare-aminte şi cu evlavie, zicând:

Preotul: Se sfărâmă şi se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă şi nu se desparte, Cel ce se mănâncă pururea şi niciodată nu se sfârşeşte, ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte.

Aşează cele patru părţi pe sfântul disc în semnul crucii astfel:

Diaconul arată cu orarul sfântul potir, zicând:

Diaconul: Plineşte, părinte, sfântul potir.

Preotul ia părticica, însemnată cu IS, face cu dânsa semnul Sfintei Cruci deasupra sfântului potir, şi zice:

Preotul: Plinirea potirului credinţei Sfântului Duh.

Pune părticica în sfântul potir. Apoi îşi şterge degetele cu buretele, deasupra sfântului disc.

Diaconul: Amin.

Diaconul ia căldura şi zice:

Diaconul: Binecuvântează, părinte, căldura.

Preotul binecuvântează căldura, zicând:

Preotul: Binecuvântată este căldura sfinţilor Tăi, Doamne, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Diaconul, sau dacă nu este diacon, preotul zice:

Diaconul: Amin

Diaconul toarnă apoi în chipul Sfintei Cruci atât cât chibzuieşte că ajunge să încălzescă Sfintele, zicând:

Diaconul: Căldura credinţei plină de Duhul Sfânt. Amin.

Preotul împarte cu copia părticica HS în tot atâtea părticele câţi clerici împreună-slujitori sunt. El le pune pe partea de jos a sfântului disc. Cei prezenţi fac trei închinăciuni şi cer apoi iertare unul de la altul. Apoi preotul zice:

Preotul: Apropie-te, diacone.

Diaconul trecând prin partea de răsărit a Sfintei Mese, vine la stânga preotului. Ţinând palmele întinse cruciş, dreapta peste stânga, zice:

Diaconul: Dă-mi mie, părinte, Cinstitul şi Preasfântul Trup al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Preotul, având buretele între degetele de la mâna stângă, ia una din bucăţile din părticica HS şi ţinând-o deasupra buretelui, o dă diaconului, zicând:

Preotul: Cinstitul şi Preasfântul Trup al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos se dă ţie diaconului (N), spre iertarea păcatelor tale şi spre viaţa de veci.

Diaconul, primind părticica din Sfântul Trup în palma dreaptă, răspunde:

Diaconul: Amin. Hristos în mujlocul nostru.

Preotul: Este şi va fi.

Diaconul sărută dreapta preotului şi se duce în partea de răsărit a Sfintei Mese şi plecându-şi capul aşteaptă să ia şi preotul părticica din Sfântul Trup. Preotul pune buretele sub degetul mijlociu al mâinii drepte, între arătător şi inelar, iar cu stânga ridică părticica sa şi o pune în palma dreaptă, zicând:

Preotul: Cinstitul şi Preasfântul Trup al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos se dă mie preotului (N), spre iertarea păcatelor mele şi spre viaţa de veci.

Îşi şterge degetele cu buretele, deasupra sfântului disc şi aşezând palma stânga sub mâna dreaptă, se pleacă înaintea Sfintei Mese şi împreună cu diaconul zic în taină rugăciunile dinaintea împărtăşirii:

Rugăciunile dinaintea Împărtăşaniei

Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că Acesta este însuşi Preacurat Trupul Tău şi Acesta este însuşi Scump Sângele Tău. Deci mă rog Ţie: Miluieşte-mă şi-mi iartă greşelile mele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă. Şi mă învredniceşte, fără osândă, să mă împărtăşesc cu Preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.

Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi, părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi, Taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda, ci ca tâlharul mărturisindu-mă strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, în împărăţia Ta.

Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie mie împărtăşirea cu Sfintele Tale Taine, Doamne, ci spre tămăduirea sufletului şi a trupului.

Preotul şi diaconul se împărtăşesc, cu părticelele pe care le ţin în mâini, cu frică şi cu toată evlavia, ştergându-şi după aceea mâna cu buretele deasupra sfântului antimis.

Preotul, luând cu amândouă mâinile şi cu un acoperământ sfântul potir, se împărtăşeşte de trei ori dintr-însul, zicând:

Preotul: Mă împărtăşesc eu, robul lui Dumnezeu, preotul (N), cu Cinstitul şi Sfântul Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor mele şi spre viaţa de veci. Amin.

Apoi îşi şterge preotul buzele sale şi sfântul potir cu aco perământul şi zice:

Preotul: Iată S-a atins de buzele mele şi va şterge fărădelegile mele şi de păcatele mele mă va curăţi.

Încă ţinând sfântul potir cu un acoperământ, cheamă pe diacon, zicând:

Preotul: Apropie-te, diacone.

Diaconul vine, se închină şi zice:

Diacon: Iată vin la nemuritorul Împărat.

Diaconul ia cu stânga colţul liber al acoperământului şi îl aşează sub bărbie, iar cu dreapta apucă de marginea pos tamentului sfântului potir, spre a înlesni preotului lucrarea, iar preotul îl împărtăşeşte de trei ori, zicând:

Preotul: Se împărtăşeşte robul lui Dumnezeu, diaconul (N), cu Cinstitul şi Sfântul Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântui to rului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor sale şi spre viaţa de veci.

Şi diaconul zice:

Diaconul: Amin.

După ce s-a împărtăşit diaconul, preotul zice:

Preotul: Iată s-a atins de buzele tale şi va şterge fărădelegile tale şi de păcatele tale te va curăţi.

Diaconul îşi şterge apoi buzele şi sfântul potir cu aco perământul.

(Tipicul american) Când sunt mai mulţi credincioşi pregătiţi să se împărtăşească, sfărâmă cu grijă cele două sfinte părţi NI şi KA în sfântul potir. Părticica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, a sfinţilor, a viilor şi a morţilor nu se pun în potir ci se lasă pe sfântul disc, până ce se vor cumineca toţi credincioşii. Când diaconul pune părticelele NI şi KA în potir, zice:

(Tipicul românesc) Punând întâi părticelele NI şi KA una după alta în sfântul potir, diaconul (sau dacă nu este diacon, preotul), zice:

Diaconul: Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

(Tipicul românesc) Când pune în sfântul potir părticica Născătoarei de Dumnezeu, diaconul (dacă nu este diacon, preotul) zice:

Diaconul: Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum şi te bucură, Sioane, iar tu, Curată, Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te întru Învierea Celui născut al tău.

(Tipicul românesc) Când pune în sfântul potir, părticelele pentru cele nouă cete ale sfinţilor, diaconul (sau dacă nu este diacon, preotul) zice:

Diaconul: O, Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase! O, Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu şi Puterea! Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine, mai cu adevărat, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale.

(Tipicul românesc) Diaconul sau preotul trage după aceea uşor cu buretele miridele pentru vii şi pentru morţi, şi le pune în sfântul potir, zicând:

Diaconul: Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu Cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi.

Diaconul sau preoţii, ştergând apoi bine sfântul disc şi sfântul antimis, ia părticelele rămase şi le pune în sfântul potir pe care după aceea îl acoperă. Pune apoi pe sfântul disc Aerul, întocmit, apoi sfânta steluţă, iar peste ea acoperământul. După aceea, preotul citeşte în taină rugăciunea de mulţumire.

* Adesea, predica se ţine acum.

Rugăciunea de mulţumire

Preotul: Mulţumim Ţie, Stăpâne, Iubitorule de oa meni, Dătătorule de bine al sufletelor noastre, că şi în ziua de acum ne-ai învrednicit pe noi de cereştile şi nemuritoarele Tale Taine. Îndreptează calea noastră, întăreşte-ne pe noi, pe toţi, întru frica Ta; păzeşte viaţa noas tră, întăreşte paşii noştri, pentru rugă ciunile şi mijlocirile măritei Născătoarei de Dum nezeu şi pururea Fecioarei Maria şi pentru ale tuturor sfinţilor Tăi.

Preotul şi diaconul îşi spală mâinile. Când se termină pre dica, se ridică perdeaua şi se deschid sfintele uşi, iar diaconul, închinându-se o dată, primeşte sfântul potir de la preot şi, stând între sfintele uşi, înalţă potirul şi zice:

Diaconul: Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi.

Strana: Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului. Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă!

În Săptămâna Luminată strana cântă: Hristos a înviat… (o dată).

Întorcându-se spre sfântul altar, diaconul dă sfântul potir preotului. Credincioşii se apropie, unul câte unul, să se împărtăşească cu Sfintele Daruri. Preotul, stând cu faţa către ei şi ţinând în mâini sfântul potir, zice rugăciunile dinaintea împărtăşaniei:

Preotul: Cred, Doamne, şi mărturisesc…, Cinei Tale celei de taină…, Nu spre judecată sau spre osândă…,

Credincioşii vin unul după altul cu umilinţă şi cu frică, închinându-se şi ţinând mâinile strânse la piept. Preotul zice fiecăruia:

Preotul: Se împărtăşeşte robul lui Dumnezeu (N) cu Cinstitul şi Sfântul Trup şi Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor lui şi spre viaţa de veci.

În timpul împărtăşirii credincioşilor, strana cântă: Trupul lui Hristos primiţi…, Cinei Tale celei de taină sau alte cântări.

Strana: Trupul lui Hristos primiţi şi din izvorul cel fără de moarte gustaţi. Aliluia, aliluia, aliuluia!

Cei împărtăşiţi îşi şterg buzele cu sfântul acoperământ şi sărută sfântul potir închinându-se.

La încheierea împărtăşirii credincioşilor, preotul, ţinând cu amândouă mâinile sfântul potir (sau, de nu este nimeni de împărtăşit, luându-l de la diacon) îi binecuvântează pe cre dincioşi cu sfântul potir şi zice

Preotul: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta.

Strana: Am văzut lumina cea adevărată, am pri mit Duhul cel ceresc; am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Treimi închi nându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi.

De la Paşti până la Înălţare: Hristos a înviat… (o dată)

De la Înălţare până la Rusalii: Înălţatu-Te-ai întru mărire…

În timpul cântării, preotul pune sfântul potir pe sfântul antimis şi diaconul pune în sfântul potir celelalte părticele de pe sfântul disc.

Preotul tămâiază Sfintele Daruri de trei ori, zicând:

Preootul: Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta.

Preotul dă cădelniţa diaconului, care le ridică deasupra capului şi, trecând prin faţa Sfintei Mese, se întoarce spre credincioşi arătându-le sfântul disc, apoi îl duce la proscomidiar şi-l pune acolo.

Preotul se închină de trei ori în faţa Sfintei Mese şi zice în taină:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…

Dacă nu este diacon, preotul se închină de trei ori înaintea Sfintei Mese, ia sfântul disc cu mâna stângă şi sfântul potir cu mâna dreaptă şi ţinând sfântul potir deasupra sfântului disc, zice în taină: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…

Sfârşindu-se de cântat la strană: Am văzut Lumina cea adevărată, preotul se întoarce către credincioşi, zicând cu glas mare:

Preotul: …totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm mărirea Ta; că ne-ai învrednicit pe noi să ne împărtăşim cu sfintele, dumnezeieştile, nemuritoarele, preacuratele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine. Întăreşte-ne pe noi întru sfinţenia Ta, toată ziua să ne învăţăm dreptatea Ta. Aliluia, aliluia, aliluia!

În timpul acestei cântări, preotul merge la proscomidiar şi pune sfântul potir acolo (iar dacă nu este diacon, duce şi sfântul disc). Preotul cădeşte Sfintele de trei ori, nezicând nimic. Diaconul, având capul acoperit, merge în faţa sfintelor uşi şi zice ectenia (dacă nu este diacon, următoarea ectenie se zice de către preot). Preotul se întoarce la Sfânta Masă şi strânge sfântul antimis, începând cu partea de răsărit şi continuând cu cea de apus, cea de miazăzi şi în urmă cea de miazănoapte.

Ectenia de mulţumire

Diaconul: Drepţi, primind dumnezeieştile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cereştile şi de viaţă făcătoarele, înfricoşătoarele lui Hristos Taine, cu vrednicie să mulţumim Domnului.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul: Ziua toată desăvârşită, sfântă, în pace şi fără de păcat cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu, să o dăm.

Strana: Ţie, Doamne.

Diaconul merge înaintea icoanei Mântuitorului şi aşteaptă acolo cu capul plecat, până la sfârşitul rugăciunii amvonului.

Preotul face cruce peste sfântul antimis cu Sfânta Evanghelie, zicând ecfonisul:

Preotul: Că Tu eşti sfinţirea noastră şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Aşează Sfânta Evanghelie pe Sfânta Masă, aşa cum era la începutul Sfintei Liturghii.

Strana: Amin.

Preotul, având capul acoperit şi privind spre credincioşi zice:

Preotul: Cu pace să ieşim.

Strana: Întru numele Domnului.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieşte.

Preotul, luându-şi Liturghierul, iese prin sfintele uşi, merge în mijlocul bisericii, face o închinăciune către altar şi zice rugăciunea amvonului.

Rugăciunea amvonului

Preotul: Cel ce binecuvântezi pe cei ce Te binecuvântează, Doamne, şi sfinţeşti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, mântuieşte poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta. Plinirea Bisericii Tale o păzeşte; sfinţeşte pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe aceştia îi preamăreşte cu dumnezeiască puterea Ta; şi nu ne lăsa pe noi cei ce nădăjduim întru Tine. Pace lumii Tale dăruieşte, bisericilor Tale, preoţilor, (aici se pomeneşte Cârmuirea ţării, după îndrumările Sfântului Sinod) şi la tot poporul Tău. Că toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorând de la Tine, Părintele luminilor, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Dacă credincioşii aduc daruri întru cinstirea şi pomenirea Sfântului sau pentru sărbătoare (colivi, brânză şi ouă, struguri, pârgă de poame, ori alte roade), se cântă la strană troparele şi condacul sărbătorii.

Strana: (Cântarea cuvenită)

Preotul tămâind zice:

Preotul: Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieşte.

Preotul, stând lângă daruri, zice cu glas mare rugăciunea potrivită cu felul de daruri (rugăciunile de acest fel se găsesc mai departe în Liturghier).

Preotul: (Zice rugăciunea potrivită din Liturghier)

Strana: Amin.

Strana cântă:

Strana: Fie numele Domnului binecuvântat… (de 3 ori)

În Săptămâna LuminatăHristos a înviat… (de trei ori)

Strana continuă cu Psalmul 33 (de trei ori):

Strana: Bine voi cuvânta pe Domnul…

Preotul se pleacă spre credincioşi, în dreapta şi în stânga, şi intră prin sfintele uşi. Diaconul intră prin uşa dinspre miazănoapte. Merg către proscomidiar unde îşi descoperă şi îşi pleacă capetele amândoi. Preotul zice următoarea rugăciune:

Preotul: Plinirea Legii şi a proorocilor Tu însuţi fiind, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai plinit toată rânduiala părintească, umple de bucurie şi de veselie inimile noastre, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Diaconul, din sfintele uşi, zice:

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieşte.

Diaconul îşi descoperă capul, se întoarce la proscomidiar şi consumă ce a rămas din Sfintele Taine. El curăţă sfântul potir cu vin şi apă. Apoi îl şterge cu un ştergar anume pregătit şi pune sfântul potir cu celelalte obiecte liturgice.

Preotul, acoperindu-şi capul, binecuvântează pe credincioşi dintre sfintele uşi:

Preotul: Binecuvântarea Domnului peste voi toţi cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Otpustul

Preotul se pleacă către icoana Mântuitorului şi zice:

Preotul: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie.

Strana: Slavă. Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieşte. Doamne miluieşte. Doamne miluieşte.

Întru numele Domnului, părinte, binecuvântează.

Preotul: Cel ce a înviat din morţi…; iar de nu va fi duminică zice: Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale Sfântului (N) (al cărui hram îl poartă biserica), ale celui între sfinţi Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, ale Sfântului (N), a cărui pomenire o săvârşim, ale Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.

Strana: Amin.

Preotul se întoarce cu faţa spre icoana Mântuitorului şi zice:

Preotul: Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.

Strana: Amin.

Preotul se întoarce în altar şi închide sfintele uşi şi perdeaua. Ieşind prin uşa diaconului, el (sau altcineva anume rânduit) împarte anafura credincioşilor. Când se termină aceasta, se întoarce în altar şi, dacă nu este diacon, el însuşi consumă Sfintele Taine. Preotul şi diaconul îşi scot veşmintele şi zic rugăciunile de mulţumire.

________________________________________________________________________